joi, 29 iulie 2010

Ardeiul iute


ARDEIUL – TRATAMENT IUTE

Experienta omenirii acumulata in secole si studiile stiintifice contemporane au dovedit ca aproape orice planta aflata la indemana poate fi folosita ca medicament si este capabila sa aduca beneficii atunci cand este consumata sau utilizata intr-un anumit mod. Aceasta generozitate a naturii este reflctata si de ardeiul iute, o planta cunoscuta indeosebi pentru gustul sau, si mai putin pentru efectele benefice pe care le are asupra organismului.

Lupta impotriva durerilor si inflamatiilor

S-a observat ca ardeiul iute are o deosebita eficienta in combaterea oricaror tipuri de dureri, incepand de la cele provocate de artrita pana la cele de cap. Responsabila pentru acest lucru este capsaicina, substanta responsabila si pentru proprietatile gustative ale ardeiului. Acest ingredient este prezent in medicamente si in unele creme aplicate cutanat pentru combaterea durerilor, umflaturilor si inflamatiilor.

Ajuta sistemul digestiv

Ardeiul iute asigura regenerarea tesutului din stomac si cel intestinal si ajuta organismul sa produca suficient acid clorhidric. Acest fapt este necesar pentru o digestie buna si pentru asimilarea substantelor nutritive.Daca sistemul digestiv functioneaza optim, toate celelalte organe vor fi bine hranite oferind randamentul asteptat.

Trateaza bolile cardiovasculare

Cu ajutorul acestei plante pot fi tratate eficient bolile sistemului cardiovascular. Ardeiul iute are capacitatea de a aduce presiunea sanguina la un nivel normal, fie ca aceasta este mare sau mica. De asemenea imbunatateste circualtia periferica si sanatatea inimii, prevenind si tratand cu succes atacurile de cord. Ardeiul iute stimuleaza organismul si il revitalizeaza fara sa produca efecte secundare ca palpitatii ale inimii, hiperactivitatea sau cresterea tensiunii arteriale, asa cum se intampla in cazul altor agenti stimulatori. Conform medicilor, persoanele care sunt pe cale sa sufere un atac de cord trebuie sa bea la fiecare 15 minute pana trece criza, un pahar cu apa fierbinte in care s-a pus o lingurita de extract de ardei. Daca atacul a avut loc si sunteti in situatia de a acorda primul ajutor, administrati-i bolnavului tinctura de ardei iute. Exista multe marturii conform carora dupa ce s-a procedat astfel, multe persoane si-au recapatat sanatatea spontan, aproape in mod miraculos.

Intareste sistemul imunitar

Datorita continutului sau bogat de beta caroten si antioxidanti, este regenerat tesutul din care sunt formate acele mucoase capabile sa retina microbii. Acest lucru inseamana un sistem imunitar mai activ, care nu permite agentilor patogeni sa afecteze starea de sanatate.

Faciliteaza scaderea in greutate

Una dintre cele mai frecvente intrebuintari ale ardeiului iute sunt tratamentele sau curele de slabire. Studiile au aratat ca ardeiul iute intensifica procesul de ardere a caloriilor.

Sursa: http://www.infobraila.ro

Afectiuni dentare

REMEDII NATURALE IMPOTRIVA AFECTIUNILOR CAVITATII BUCALE

Este uimitor cum cateva plante folosite corespunzator pot trata sau preveni diverse afectiuni. Inflamarea si sangerarea gingiilor sau infectiile simple din cavitatea bucala se pot trata cu usurinta acasa.

Cimbrul

Ceaiul de cimbru este benefic in cazul parodontozei. O lingura de planta uscata se opareste cu 200 ml apa, se adauga o lingura de miere de albine poliflora si o lingurita de tinctura de propolis. Cu aceasta solutie calduta se clateste gura dupa fiecare masa si dupa fiecare spalat pe dinti.

Lemnul cainesc

Este o planta medicinala, in general folosita contra ulceratiilor gatului si cavitatii bucale, pentru calmarea nervilor, tratarea articulatiilor si a racelilor. Sucul din frunzele si scoarta lui, macerate, intareste gingiile, prevenind caderea dintilor. Se poate folosi pentru cicatrizarea ulceratiilor, oparelilor si arsurilor. Sucul preparat prin macerarea frunzelor si a scoartei se dilueaza in apa. Zilnic se clateste gura cu 15 minute inainte de mesele principale.

Trandafirul de gradina

Proprietatile terapeutice ale acestei flori sunt vaste. Astringent, cicatrizant, antiinflamator, fortifiant, tonic, mineralizant. Un amestec din 10 gr de petale proaspete sau 5 gr de petale uscate tinute timp de 3-5 zile in 90 gr de miere de albine se foloseste in tratamentul micozelor bucale Ia sugari. Datorita gustului placut poate fi si consumata. Are de asemenea efect cicatrizant si antiinflamator in urma arsurilor.

Musetelul

Este cea mai folosita planta pentru tratamentul gurii, avand un puternic caracter antiinflamator. Are o puternica actiune decongestiva, reparatoare si cicatrizanta, ceea ce face sa fie indicat in cazul gingivitelor si stomatitelor, putand fi utilizat si dupa inciziile de abcese. Se foloseste sub forma de infuzie. Pentru a avea un efect cat mai bun, trebuie ca infuzia de musetel sa fie mai concentrata: 2 lingurite de floare de musetel la 500 ml de apa. Se clateste gura de cel putin 3 ori pe zi.

Salvia

Ceaiul de salvie se recomanda in amigdalite, boli de gat, abcese dentare, inflamatii ale laringelui si cavitatii bucale, ajuta dintii care se misca si gingiile care sangereaza. Gargara si clatiri ale gurii cu ceaiul de salvie pot intarzia vizita la medicul stomatolog. Ca tratament naturist pentru combaterea respiratiei neplacute se pot folosi ulei de menta si seminte de chimen. Sunt un ajutor de nadejde pentru improspatarea respiratiei ori de cate ori este nevoie.

Sursa: http://www.infobraila.ro

Agricultura din prezent

Agricultura tehnologizată a dus la creşterea numărului de cancere de colon, a bolilor de stomac şi de ficat, avertizează medicii nutriţionişti

Ca să primească cantitatea necesară de substanţe nutritive, un român trebuie să mănânce un kilogram de roşii pentru a obţine beneficiile pe care în urmă cu 20 de ani le obţinea dintr-o singură tomată, spune pentru Gândul prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. "Astăzi, pentru ca organismul să beneficieze de aceeaşi cantitate de substanţe nutritive trebuie să mărim cantitatea de fructe sau legume pe care o mâncăm. De exemplu, înainte mâncam o roşie şi era suficient, astăzi trebuie să mâncăm un kilogram pentru ca organismul să primească aceeaşi cantitate de vitamine şi minerale", precizează prof. dr. Mencinicopschi.

Potrivit specialiştilor în nutriţie, alimentele au început să îşi piardă din proprietăţile avute în urmă cu 20 de ani. "Acest fenomen nu se întâmplă numai la noi în România, ci la nivel global", precizează biologul Livia Nena. Ea spune că agricultura tehnologizată practicată în secolul XXI a dus la creşterea numărului de cancere de colon, a bolilor de stomac şi de ficat. "Fructele şi legumele cultivate astăzi prezintă o carenţă de elemente nutritive. Despre substanţele chimice folosite ca îngrăşământ putem spune că «otrăvesc» alimentele. Pământul este poluat, secat de săruri minerale, esenţiale pentru ca alimentele să fie nutritive", mai spune medicul Nena.

publicitate Studiile arată că peste 85 la sută din populaţia activă prezintă diverse afecţiuni cauzate de stres, de un regim alimentar sărac în vitamine şi minerale naturale precum şi de lipsa echilibrului chimic provenit dintr-o alimentaţie incompletă.

Suplimentele întăresc imunitatea organismului

Datorită alimentaţiei defectuoase, organismul are de suferit. O perioadă îndelungată de lipsuri poate duce chiar la dereglarea funcţiilor celor mai importante organe cu implicaţii grave, susţin specialiştii în medicină complementară. Potrivit acestora, carenţele pot fi combătute prin consumul de suplimenţi nutritivi naturali.

Românii însă nu apelează la astfel de suplimente. Astfel, conaţionalii cheltuiesc anual, pe cap de locuitor, până la 4,5 euro pentru suplimente nutritive naturale, potrivit datelor Vitacare, companie de suplimente nutritive. La nivel european, se înregistrează valori mult mai ridicate ale consumului de suplimenţi nutritivi: de exemplu în Ungaria se consuma de 8 ori mai multe suplimente pe cap de locuitor, în Polonia de 12 ori, iar în Germania de 20 de ori mai multe.

În ţările din vest, medicii, înainte de a începe o terapie medicamentoasă, recomandă pentru început cure cu suplimenţi nutritivi, deoarece acestea scad acutizarea bolii.
Suplimentele alimentare nu sunt medicamente, subliniază specialiştii în medicină complementară. Ele sunt destinate în special îmbunătăţirii unor probleme de sănătate, pot fi folosite înaintea sau chiar în timpul tratamentelor medicamentoase, în perioade solicitante pentru organism. De asemenea, suplimentele ajutã memoria, întăresc imunitatea organismului, aduc un surplus de vitamine şi minerale, previn ateroscleroza şi pietrele la rinichi.
Sursa: http://www.gandul.info

duminică, 25 iulie 2010

Tratament dentar - fara plombe


Dacă v-a aparut o carie, poate doriţi să încercaţi sa va creasca la loc dintii proprii, înainte de a apela la plombare. Corpurile noastre sunt într-un constant process de reînnoire şi deşi nu este cunoscut, putem face ca dinţi nostrii sa se refaca.
De fapt este de preferat ca dintii nostri sa creasca din nou in loc sa-i umplem cu plombe, deoarece cele mai multe plombe conţin fie mercur (o toxină cunoscuta care dauneaza creierului şi sistemului nervos) sau sunt estrogenice (plombele albe care emana estrogeni si creeaza probleme hormonale).

În plus, refacerea dintilor este simplă.
Veţi avea nevoie de doar două lucruri: radacina de tataneasa (Symphytum officinale)
si coji de ouă ecologice.
Cojile de ouă sunt folosite pentru că acestea conţin 27 minerale, precum şi o mulţime de calciu, astfel încât acestea conţin materialele de constructie ideale pentru reconstructia dintilor.
De fapt, compoziţia cojilor de ouă este foarte similara cu compoziţia dintilor si oaselor umane. Rădăcină de tataneasa este folosita deoarece accelereaza creşterea ţesutului osos si implicit a dinţilor. De fapt, un alt nume pentru radacina de tataneasa este urzeala oaselor, în primul rând pentru capacitatea sa de a ‘’urzi’’ sau de ‘’tese’’ oasele foarte repede.

Când te hotarasti sa-ti refaci dintii, trebuie sa manânci o coaja de ou ecologic în fiecare zi. Amestecul cojilor de ou în piureuri de fructe proaspete cu un BLENDER este o modalitate foarte bună de a le consuma, deoarece particulele minuscule sunt mai uşor de consumat. Piureurile cu banane sunt ideale, deoarece banana va păstra particulele de coajă în suspensie în loc să se afunde în partea de jos a paharului . După spargerea oului, înainte de a se consuma, se fierbe coaja in apa timp de cinci minute pentru a distruge orice agenţi patogeni.

In timp ce re-mineralizezi organismul prin adăugarea de mult calciu cu coji de ouă , trebuie de asemenea să utilizezi rădăcină de tataneasa pe dinti si gingii. Secretul este rădăcina de tataneasa fie proaspata fie uscata, daca este proaspata se mesteca in gura 2,5 cm de radacina, daca este uscata, se fierb la foc mic 2,5 cm de radacina timp de zece minute să se rehidrateze, apoi se amesteca cu un blender radacina de tataneasa cu câteva linguri de apă pentru a face un lichid, dupa care cu lichidul rezultat se clateste in gura si intre dinti timp de aproximativ 20 de minute. Când aţi terminat, puteti scuipa.

Acest procedeu se face o dată pe zi, şi veţi vedea probabil progrese în câteva săptămâni. Multe carii se pot astupa complet în termen de o lună sau două printr-o utilizarea regulată. Cea mai buna parte este ca poţi vindeca dintii fără a lăsa metalele toxice sau hormoni endocrini in gura pentru tot restul vietii tale.
Radacina de tataneasa poate fi un pic cam grea pentru ficatul dvs., astfel încât, dacă aveţi probleme cu ficatul, nu trebuie sa inghititi tataneasa. După ce dintii sau refacut va trebui să se înceteze folosirea de tataneasa.
Mai multe:
http://proliberty.com/observer/2002...
http://www.herbalremediesinfo.com/C...
http://www.naturalnews.com/028049_c...

joi, 22 iulie 2010

Medicina antroposofica

Ce este medicina antroposofică?
Medicina antroposofică este pentru mulţi oameni ceva greu de înţeles. Însă în fond ea se poate caracteriza foarte uşor: Ea este o medicină integrativă care se hrăneşte din două surse – pe de-o parte din medicina convenţională natural-ştiinţifică, cu metodele şi rezultatele sale, pe de altă parte din cunoştinţele spiritual-ştiinţifice. Cele două stau împreună în mod inseparabil. Căci omul constă într-adevăr nu numai dintr-un corp, ci are şi psihic şi o personalitate individuală. Pentru medicii antroposofi, viaţa trupească şi sufletească împreună cu individualitatea omului formează o unitate, se influenţează reciproc. A ţine cont de aceasta în diagnostic şi în terapie este una din bazele esenţiale ale medicinei antroposofice.
Cu toate acestea, ea nu este o „medicină alternativă” – nu doreşte să înlocuiască medicina convenţională. Dimpotrivă, ea se sprijină pe baza natural-ştiinţifică a acesteia, însă mai face apoi un pas mai departe.Si anume, medicina antroposofică se foloseşte de tot ceea ce deţine cercetarea natural-ştiinţifică în materie
de cunoştinţe utile pentru „omul obiect”. Pornind de la acestea, medicina antroposofică completează apoi cu aspecte spiritual-ştiinţifice, care îl concep pe om ca subiect al unui întreg, al unui tot. Din acesta fac parte de exemplu limbajul trupului, biografia, respiraţia şi multe alte elemente care formează personalitatea unui om. Aşadar, în plus faţă de legităţile generale ale unei boli, ea încearcă să includă în demersul său, în procedeele sale, caracteristicile fiecărui om în parte. Căci fiecare om este unic, iar fiecare tratament este, la fel, unic, chiar dacă el este asemănător la mulţi oameni.
Din această cauză, medicina antroposofică nu este niciodată ceva global,generalizant. Ea evită orice fel de rutină. Chiar şi cînd tablourile unor boli se aseamănă prin caracteristicile lor tipice, fiecare boală capătă prin fiecare pacient un aspect propriu care nu poate fi separat de individualitatea pacientului. De
aceea, medicina antroposofică se preocupă de partea corporală, dar se interesează la fel de mult şi de condiţiile fizice şi personale care le-au deschis mai întîi calea factorilor patogeni. Recunoaşterea acestui fapt şi transpunerea lui în terapie, abordarea fiecărui pacient în mod individual, fără preconcepţii,ghidaţi de cunoştinţele ştiinţifice, de experienţa de medici şi de capacitatea de judecată şi intuiţia personală este o caracteristică importantă a medicinei antroposofice. Căci o medicină care îl exclude pe om ca individ nu este medicină umană.

Medicina holistica

MEDICINA HOLISTICA, dr. Lidia Mandru

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeaza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.

Gelozia, de regula, provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa. Cand cineva te jigneste, nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el, intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti, urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuiasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte

Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime. Se cuvine sa iertam nu numai in gand, ci si cu sufletul.

Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea.

Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere..

Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau. Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite, pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu ii vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne indepartam de ele. Indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri.

Tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. In aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei.

Nu trebuie sa avem in casa icoane facute de hoti, puscariasi si oameni preponderent negativi, pentru ca energia stocata in aceste obiecte de cult ne ataca sistemul imunitar, ca si hainele cumparate de la second-hand, purtate de alti oameni.

Hainele, simbolul campului energetic, memoreaza si pastreaza campul energetic al stapanului. De aceea nu este bine sa daruim altor persoane hainele noastre, ci sa le ardem.

Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada - cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va.

Nu faceti din casa dvs.. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si ati saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.

Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.

Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. Inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.

Daca un om fura si insela pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. In concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.

Atasament inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelasi timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustrare. In aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant.

Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.

In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama. Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult.

Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa.. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.

Violenta in familie vine din nevoia de a-l controla si domina pe celalalt. Fiecare incearca astfel sa aiba controlul si sa ramana deasupra intregii situatii. Cind controlezi o alta fiinta ii iei energia, iti faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cadem in acest prost obicei ne deconectam de la sursa si intram in suferinta.. Racirea relatiilor dintre doi parteneri se datoreaza cresterii nivelului de agresivitate interioara. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ura.

O agresivitate subconstienta fata de barbati / femei se transforma intr-un program de autodistrugere. Daca doi parteneri abuzeaza fizic sau emotional unul de celalalt, atunci ei nu merita sa ramana impreuna...

Femeile din viata ta sunt doar inceputul experientei tale cu ele. Daca te parasesc, ia-le asa cum sunt si multumeste-le ca te-au parasit.

Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul.

Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata. Atunci cand sotia este geloasa, isi critica in permanenta sotul si e nemultumita de acesta, atunci ea amplifica brusc in propria persoana si in copiii sai posibilitatea aparitiei unor afectiuni. Gelozia si supararea unei femei genereaza tocmai acele afectiuni care ne scurteaza viata, apropiind batranetea.

Uneori la femeie gelozia, supararile si pretentiile pot fi atat de profunde, incat sotul poate muri sau se poate imbolnavi grav.

Barbatii gelosi si femeile geloase nici nu banuiesc ca ei mutileaza in primul rand sufletele copiilor lor si ca omoara copiii care inca nu au aparut pe lume. Pentru ca sa se nasca un copil armonios barbatul si femeia trebuie sa se iubeasca unul pe celalalt.

Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil pe sotul sau. In aceasta situatie, sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta.

Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia.. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea.

Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta distructiva.

Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor.

Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plangeti, agresiunea aparuta se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala.

Placerea de a barfi, mintii si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.

Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava.

Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume, incat iubirea se va intoarce la tine din belsug. Cum daruiesti asa primesti.

Razbunandu-te, te faci egal cu adversarul. Iertandu-l, te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile

Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine. De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei.

Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.

Imaginatia are puterea de a crea realitatea.

Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat.

Faptele mamei si comportamentul in timpul sarcinii determina soarta si sanatatea viitorului copil. Parintii le transmit copiilor o informatie complecta a comportamentului lor si al stramosilor lor. Aceasta informatie sta la baza formarii destinului copilului, a corpului, caracterului si spiritului acestuia.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai genetic, dar si prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul sau si, de aceea, trairile emotionale ale mamei il influenteaza activ pe acesta. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru copil. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ura puternica, nutrita in timpul sarcinii actioneaza asupra copilului care se va naste suparacios sau pot aparea tulburari ale vederii sau auzului.

Daca o femeie isi reprima sentimentele de iubire fata de sotul ei, acest lucru se va rasfrange neintarziat asupra copilului. Sa nu uitati ca atunci cand ucideti iubirea infaptuiti o crima.

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creeaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave.

Pentru ca sa se nasca un copil armonios barbatul si femeia trebuie sa se iubeasca unul pe celalalt.

In timpul sarcinii femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative... Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.

Femeile gravide sa nu vizioneze filme care raspandesc violenta, intrucat agresivitatea lor subconstienta devine necontrolabila, cu efecte devastatoare asupra psihicului si trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulti si copiii ar trebui sa vizioneze numai opere de arta, al caror nivel de agresiune subconstienta este negativ.

Nasterea cu picioarele inainte si prin cezariana reprezinta o trufie ridicata a mamei copilului. Nasterea prematura inseamna umilirea mandriei. Copiii nascuti prematur sunt deosebit de slabi si bolnaviciosi, iar aceasta inseamna aceasi blocare a mandriei.

Cand parintii aleg numele copilului acesta se fixeaza in karma copilului si ii influenteaza structurile campului. Numele se intipareste in campul bioenergetic si depinde de karma celui al carui nume il poarta copilul. Inainte, nu intamplator, copiilor li se dadeau nume de sfinti. Karma luminoasa, pura a sfintilor se unea cu karma copilului, il proteja si actiona in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude riscam, deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care a luat odata cu numele si o parte din karma, adica copilul.

O bunica in anii sai de tinerete a iubit un om, insa nu a dorit copilul si a facut avort. Pentru uciderea iubirii si a copilului a trebuit sa plateasca fiica si nepoata, adica urmasii ei. In cazul unei lovituri cu pumnul sufera unul singur – vinovatul, in cazul lovirii bioenergetice – intrucat omul este la nivelul biocampurilor, intr-o conexiune directa cu toate rudele sale, cu copii sai – lovitura traverseaza intregul lant de rudenie. Si, ca recul, vine pedeapsa impotriva agresorului si a familiei acestuia.

O femeie si-a sfatuit prietena sa faca un avort, la randul lui barbatul a insistat ca sotia sa avorteze. Aceasta dorinta exprimata in cuvinte sau in gand de a nimici viitorul copil este o incalcare a legilor pentru care omul plateste cu sanatatea si cu soarta sa.

O femeia s-a abandonat copilul in spital. Prin aceasta ea a savarsit o crima atat de mare incat nimeni n-o putea absorbi de pedeapsa. Dragostea fata de copii face parte din cele mai inalte legi ale universului si de aceea orice forma de incalcare a acestei iubiri, exprimata prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcina, ne mai vorbind de avort, in special in fazele inaintate, renegarea omului iubit si nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar si cu gandul, poate duce la urmari din cele mai grave.

Sub nici un motiv sa nu spui unui copil: esti lenes, nu esti bun de nimic, esti prost etc. fiindca aceasta creeaza in el cusurul ce i se reproseaza.

Mama care spune copilului: uite daca ai sa fii cuminte, daca ai sa inveti bine iti cumpar cutare lucru face din copilul sau un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. Daca parintele indeplineste toate capriciile copilului si incepe sa depinda de acesta, copilul se transforma intr-un tiran si poate muri.

Daca copilul este ocrotit in permanenta el se va deprinde a nu se mai pazi singur si in acest mod isi va pregati primejdii in viitor. Mamele care se sacrifica pana la umilinta pentru binele copiilor lor sfarsesc intr-o mare amaraciune. La fel si copiii, de a caror nastere parintii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociti, intrucat traiesc intr-un chin spiritual.

Copiii tratati cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea in parintii lor adevarati dusmani, cand acestia intrebuinteaza continuu pedepse si amenintari.

Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. In aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al copiilor sai. Copii incep sa fie bolnavi, pot avea tulburari psihice si alte probleme.

Cand simtiti ca cineva va fura energia, rugati-va ca aceluia sa-i fie daruita iubirea divina si energia care-l va schimba, ii va purifica sufletul si-L va uni cu Dumnezeu.

Raul nimicitor si total vine atunci cand copiii majori si capabili de munca continua sa traiasca langa mama lor, sa se bazeze pe ea, iar ea, la randul ei, permitand sa fie exploatata din toate punctele de vedere. In acest mod strazile se umplu in permanenta de copii neajutorati, incapabili de a se ingriji pe ei insasi.

Sa multumesti parintilor ceea ce esti tu astazi, iar copiii tai tie iti vor multumi pentru ceea ce vor fi ei maine .

Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora.

O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavointa.

Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu.

Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.

Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele..

Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa vointei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii.

Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti...

Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheaza biocampul in regiunea capului. In curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

Multumesc Doamne pentru Tot ceea ce imi daruiesti!

"Invatatura din constrangere nu este facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna" Sfantul Ioan Gura de Aur

Dan Puric - Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national


Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national

Dan Puric, „Marele Mut” (asa l-au numit chinezii), a carui expresivitate uluitoare innobileaza stravechea arta a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuantat, pe suportul unei gandiri surprinzatoare si complexe. De aceea, mai mult decat orice consideratie din afara, pe Dan Puric il definesc cel mai bine propriile fapte si propriile vorbe.

Aceasta formidabila locomotiva de imagine a Romaniei n-are probleme cu atingerea performantei, ci cu obtinerea diurnei. Din fericire pentru noi - si din nefericire pentru trepadusii pseudoculturii - Dan Puric este (inca) tanar, puternic si extraordinar de motivat in ceea ce face. Lupta singur pentru promovarea “brandului Romania”, desi nu e luat in considerare de proiectele MCC.

“Capitalismul de grota nu are nevoie de cultura”

Un interviu cu Dan Puric, daca esti acordat pe frecventa lui de emisie, devine, in mod fatal si fericit, o tulburatoare maieutica despre adevarurile fundamentale ale lumii in care traim, vazute de pe scandura scenei pe care trudeste. “Cand faci un bine pentru tara - spune el - nimeni nu-l recunoaste. Este ca intr-o caricatura dintr-un ziar frantuzesc: o mama scapa copilul din brate intr-un rau. Un tanar, care se afla pe acolo, isi risca viata, sare in rau si salveaza copilul. Vine mama copilului si, in loc sa-i multumeasca salvatorului, il intreaba: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se intampla mie de 20 de ani, cu autoritatile din Romania: ma intreaba de basca. Si-mi dau diurna dupa ce ma intorc din strainatate. Ba imi mai si scot ochii ca mi-au facut o favoare, lasandu-ma sa plec, sa joc la Teatrul Regal din Anglia”.

- V-ati raportat vreodata la dimensiunea economica a actului de creatie artistica pe care il comiteti?

- Inainte de toate, trebuie facuta o trecere in revista a schimbarii de context istoric. Este evident ca, dupa 1989, teatrul, arta in general, a functionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o institutie de supravietuire. Elementul de viata era nul. In acest sens, trebuie sa ne gandim la doua etape: pana in 1989 si dupa 1989. Pana in 1989, destinul profesionalismului si al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politica fiind monocefala, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta in scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de nationalism comunist sau de comunism pur si simplu.

- Nationalismul comunist nu e cumva o aberatie, o struto-camila? Caci, se stie, comunismul este in esenta cosmopolit, internationalist, iar nationalismul tine mai mult de doctrinele de dreapta...

- Cei care au inventat comunismul l-au facut initial internationalist. Pe parcurs li s-a stricat jucaria si s-a ajuns la nationalismul de tip comunist, care este diferit de nationalismul crestin-ortodox sau cel de tip masonic.

- Adica la un nationalism “de partid si de stat”...

- Exact. Aici, conditia artistului era una de lagar. El era folosit pentru a preamari, pentru a lauda. Doar zona de divertisment era ceva mai libera, dar si aceea era cenzurata. Asta nu inseamna ca, in aceste conditii, nu s-au produs opere de arta, chiar in zonele de cenzura. In clipa in care, in 1989, s-a spart zidul si am intrat in neocomunism, iar “esalonul doi” a devenit mafie, forta economica, n-a mai fost nevoie de propaganda prin sectorul artistic. Valoarea a fost lasata de izbeliste, nu mai prezenta nici un interes, caci capitalismul de grota nu are nevoie de cultura.

“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin arta”

S-a intamplat atunci un contrafenomen care tine de antropologia culturala: tot ce a fost pseudo-cultura inainte de 1989, tot ce a fost de proasta calitate (“Cantarea Romaniei” de exemplu, dar nu in totalitatea ei, caci s-au petrecut acolo si lucruri bune), a iesit la vedere, s-a cristalizat si a creat o piata. O piata falsa, o piata a nonvalorii.

- A amatorismului?

- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine sa-l jignim, caci el reprezinta o faza a dezvoltarii artistice. Si eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piata a nonculturii.

- Caracterizati in cateva cuvinte noncultura.

- Promiscuitate, pornografie, kitsch.

- Ce s-a intamplat cu valorile culturale? Cum au supravietuit?

- Cum spuneam, oamenii nostri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin arta. In aceste conditii, marii artisti, dezamagiti si deprimati, s-au retras in institutii bugetare, cu economii de tip primitiv, in care toata lumea este egala. In zona de subzistenta economica, mai exact. Iar in zonele performante, de televiziune sa zicem, au aparut oameni de calitate indoielnica din toate punctele de vadere.

- Romania e vinovata in totalitate de ce i se intampla pe acest spatiu al culturii?

- Nu putem sa aruncam aceasta vina numai pe spatele Romaniei, pentru ca procesul de mitocanizare e international. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultiva instinctele gregare. Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national. Mai exista si o problema de antropologie culturala: nivelul cultural al unei tari are legatura cu gusturile conducatorilor politici si ale liderilor economici. Ei bine, acesti lideri, cei din ’90 incoace, vor manele, de fapt cultura de tip manea. Sa nu se inteleaga ca as avea ceva cu manelistii, caci nu existenta acestui tip de noncultura este problema, ci frecventa si intinderea aparitiei lor la televizor, in zona divertismentului de proasta calitate, a bascaliei, care a luat locul umorului.

“Dupa 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsa”

- Care este, de fapt, diferenta dintre bascalie si umor?

- Inainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligentei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger - umorul te trezeste din rutina. La noi el a fost o arma de aparare si de rezistenta. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de bascalie, care desacralizeaza totul. Bascalia este de tip ateu, neantizant, ea isi bate joc de orice fel de valori si repere. Acest sistem demolant al valorilor, care apartine omului mic, a iesit in fata. Si atunci a inceput sa se creeze pe banda rulanta doar acest gen de divertisment, invocand ratingul. Ceea ce este un fals, atata timp cat excluzi alternativa.

- Telenovelele fac parte din categoria incriminata?

- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar si pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereste, pentru ca saracii nu mai au unde sa-si practice meseria. Accepta asadar sa joace in telenovele, amestecandu- se cu amatorii. E ca si cand un neurochirurg ar avea mana dreapta un brancardier, care mai e si murdar pe mana. Imediat se face infectie. Prin analogie, asa ajungi sa vezi un actor profesionist inconjurat de doi-trei amatori. Si stiti ce se intampla? Profesionistului ii scad reflexele, are loc o contaminare inversa si toti actorii par amatori. Revenind la noncultura in sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase in timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce in ce mai agresiva si aproape o chestiune de santaj. Dupa 20 ani de imbecilizare, daca oferi calitate, ea este respinsa, caci intre timp s-a creat dependenta. Vorba lui Socrate: piata este plina de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesitati, false determinari.

“Au facut din cultura un fel de rezervatie”

- Spuneati ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.

- Este doar o mimare a alternativei. Si cand spun asta ma gandesc la TVR Cultural sau TVR International care sunt niste catastrofe. Ei, saracii, nu inteleg ca actul de cultura este un organism plin de vitalitate si nu stiu sa lucreze cu asa ceva. Au facut din cultura un fel de rezervatie, un muzeu. Cultura inseamna coeficient de putere nationala. Sa ne uitam putin la tarile civilizate. Si acolo este o lupta acerba intre structurile de market si cele culturale. Si totusi, cu exceptia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reusesc sa-si managerieze inteligent potentialul cultural, performantele culturale, pe care le “injecteaza” in programele si emisiunile Tv, alaturi de alte emisiuni, unde cultura functioneaza mai bine decat izolata. La noi programele culturale sunt inghetate si conventionale. ..

- Ca la un parastas...

Chiar asa. Si-atunci, omul de cultura, artistul, care este viu, n-are unde sa se duca: la muzeu nu vrea, in partea cealalta nu-l primeste nimeni.

- V-ati confruntat cu aceasta situatie?

- Bineinteles. Eu am filmat la BBC, la RTL, in Anglia, in Franta, peste tot, cu spectacole de pantomima. In Romania nu am apucat sa intru in nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar in Televiziunea Romana. Si n-o spun ca sa ma plang, va raspund la intrebare.

- Poate n-ati insistat destul...

- Ba da. M-am inscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeti dumneavoastra, ei ma considera tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdariile lor ieftine, care le ilustreaza perfect natura inferioara. Pentru ca oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, daca un om ajunge director al unui teatru national, sau al unei televiziuni nationale, el este responsabil fata de natiunea respectiva. Si toata strategia sa manageriala trebuie sa tina seama de aceasta exigenta majora, a interesului national.

“Exista doua culoare de jogging catre cimitir”

- Ce strategie culturala ar trebui aplicata in Romania?

- O politica a certitudinii. Eu nu fac exercitii socratice asupra mamei mele. Pe de alta parte, cum sa faci exercitiu de democratie in valorile nationale, punand-o pe Madalina Manole alaturi de Noica sau Eminescu? Henry Coanda a spus ca avem atat de multe genii ca putem da cu imprumut. Este o certitudine. Iar certitudinile incep cu constiinta. Am fost debusolat pe vremuri, cand un secretar literar de la Iasi mi-a spus ca Eminescu a fost si poet. “Cum SI poet?” – l-am intrebat eu, indignat. “Pai da, ma, ca a fost mai intai o constiinta”. O afirmatie care face cat toata istoria literaturii a lui George Calinescu.


- Ce perspective avem sa iesim din situatia in care suntem acum?

- Stiti ce coeficient de inteligenta si de talent are poporul asta? Va rog sa ma credeti, pentru ca vorbesc in cunostinta de cauza, in doua saptamani Televiziunea Romana poate deveni, in materie de divertisment, cea mai performanta din lume. Ceea ce, evident, nu se va intampla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generatie foarte bine inarmata genetic impotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, in cultura depunerile sunt lente. Mai ales ca acum avem o scoala de teatru distrusa, o ciupercarie de academii de teatru din care actorii ies fara pregatire si fara perspective. .. In momentul de fata exista doua culoare de jogging catre cimitir: pensionarii, care sunt morti de vii, si tinerii, care sunt deja pensionari.

- Exista alternativa emigrarii…

- Da. Si asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece insi noua pleaca afara. Iar problema este ca ei nu pleaca din cauza banilor, ci din cauza imposibilitatii de a se manifesta. Aceasta criza a potentialului care n-are unde sa se manifeste, a fost creata de nonvalorile iresponsabile din Romania, care nici macar nu-si pun problema ce face tineretul dupa ce termina scoala. Iar reactia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul print”: “Daca vrei sa fim prieteni, imblanzeste- ma, educa-ma. Daca m-ai educat, esti responsabil”.


- Deci, inca o data, exista o solutie de supravietuire?

- Noi, ca popor, pentru a supravietui, trebuie sa ne retragem in munti, in cultura. Altfel ne calca gorilele cu Jeep-ul.

Omul care planta copaci

"Pentru ca o fiinţă umană să-şi dezvăluie calităţile cu adevărat excepţionale, trebuie să ai norocul să o poţi observa în activitate de-a lungul anilor. Dacă această activitate e despuiată de orice egoism, dacă ideea care o călăuzeşte e de o generozitate exemplară, dacă e absolut sigur că nu a căutat nici o răsplată şi că, mai mult, a lăsat o amprentă vizibilă asupra lumii, ne aflăm atunci, fără riscul de a greşi, în faţa unui caracter de neuitat. Acum vreo patruzeci de ani făceam o drumeţie lungă pe nişte coame de munte absolut necunoscute de turişti; în acea străveche regiune a Alpilor care ajunge până la Provenţa. Regiunea e delimitată la sud-est şi la sud de cursul mijlociu al râului Durance, între Sisteron şi Mirabeau; la nord, de cursul superior al râului Drome, de la izvoare până la Die; la est, de câmpiile comitatului Venaissin şi de pereţii abrupţi ai muntelui Ventoux. Ea cuprinde toată partea de nord a departamentului Alpilor din Provenţa de Sus, sudul departamentului Drome şi o mică enclavă din Vaucluse. În momentul în carte am pornit în lunga drumeţie în aceste ţinuturi pustii, am întâlnit doar stepe golaşe şi monotone, situate cam la 1200-1300 metri altitudine. Nu creştea pe acolo decât lavandă sălbatică. Am traversat acest ţinut în toată lungimea sa şi,după trei zile de mers, mă aflam într-o dezolare totală. Mi-am ridicat cortul în apropierea unui schelet de sat părăsit. Nu aveam apă din ajun şi trebuia să găsesc undeva. Casele, înghesuite ca un cuib bătrân de viespi, deşi în ruină, m-au făcut să cred că odinioară a existat acolo o fântână sau un puţ. Am găsit, într-adevăr, o fântână, dar era secată. Cele cinci-şase case fără acoperişuri, măcinate de vânt şi de ploi, capela cu clopotniţa prăbuşită, toate erau orânduite aşa cum sunt casele şi capelele în satele locuite, dar toată viaţa din ele dispăruse. Era o zi frumoasă de iunie, cu soare, dar pe aceste pământuri fără nici un loc mai adăpostit şi situate pe culme, aproape de cer, vântul sufla cu brutalitate insuportabilă. Vuietul lui printre pereţii goi ai caselor era ca mugetul unei sălbăticiuni deranjate în timpul mesei. A trebuit s-o pornesc mai departe. După cinci ore de mers, însă nu găsisem apă şi nimic nu-mi dădea vreo speranţă că voi găsi. Peste tot, aceeaşi uscăciune, aceleaşi ierburi lemnoase. Mi s-a părut că zăresc în depărtare o mică siluetă neagră, în picioare. Am luat-o drept un trunchi de copac solitar. La noroc, m-am îndreptat spre ea. Era un cioban. În preajma lui se odihneau vreo treizeci de oi, culcate pe pământul fierbinte. Mi-a dat să beau din plosca lui şi, puţin mai târziu, m-a condus la stâna situată într-o vale a podişului. Îşi scotea apa – excelentă – dintr-o scobitură naturală, foarte adâncă, deasupra căreia instalase un scripete rudimentar. Acest om vorbea puţin. E ceva caracteristic celor solitari, dar pe el îl simţeai sigur pe sine şi plin de încredere în această siguranţă. Era un personaj insolit în acest ţinut dezolant. Nu locuia întro-o cabană, ci într-o casă din piatră şi se vedea foarte bine cum prin munca sa a reparat ruina pe care o găsise la venire. Acoperişul era solid şi etanş. Vântul lovind ţiglele producea un zgomot asemenea mării pe plajă. Gospodăria era în ordine, vesela spălată, parchetul măturat, puşca curăţată şi unsă; supa fierbea pe foc. Am observat atunci că era proaspăt bărbierit, că nasturii erau solid cusuţi, că hainele îi erau cârpite cu atâta migală încât locurile reparate erau aproape invizibile. A împărţit supa cu mine şi, cum i-am oferit apoi şi eu punga de tutun, mi-a spus că nu fumează. Câinele, liniştit ca şi el, era binevoitor, fără slugărnicie. Se înţelegea de la sine că voi petrece noaptea acolo; satul cel mai apropiat fiind la o zi jumătate de mers. Şi, pe deasupra, cunoşteam perfect specificul rarelor sate din această regiune. Sunt vreo patru sau cinci, situate departe unele de altele, pe coastele munţilor în desişurile de stejari albi, chiar la capătul drumurilor carosabile. Sunt locuite de pădurari care fac mangal. Nişte locuri unde se trăieşte jalnic. Familiile, înghesuite unele în altele, în acest climat de o duritate excesivă, atât iarna, cât şi vara, ajungând, în izolare, la o exasperare egoistă. Ambiţia iraţională depăşeşte măsura, în dorinţa permanentă de a evada din acest loc. Bărbaţii îşi duc cărbunele la oraş cu camioanele şi se întorc acasă. Calităţile cele mai solide se clatină sub acest permanent duş scoţian. Femeile îşi mocnesc ranchiunele. Totul e supus concurenţei: atât vânzarea cărbunelui, cât şi banca din biserică, virtuţile care se ciocnesc unele de altele, viciile care se luptă între ele, bătaia generală a viciilor şi virtuţilor, fără nici un răgaz. În plus, vântul, şi el fără răgaz, irită nervii. Sunt epidemii de sinucideri şi numeroase cazuri de nebunie, aproape întotdeauna ucigaşă. Ciobanul care nu fuma a mers să caute un săculeţ şi răsturnă pe masă o mulţime de ghinde. Începu să le examineze una după alta cu multă atenţie,separându-le pe cele bune de cele rele. Eu îmi fumam pipa. M-am oferit să-l ajut. Îmi spuse că asta era treaba lui. Într-adevăr: văzând grija cu care făcea această muncă, n-am insistat. Atâta a fost conversaţia noastră. Când a adunat în grămada celor bune un număr destul de mare de ghinde, le-a aşezat câte zece într-un pacheţel. Elimina astfel, în continuare, fructele mici sau cele sau pe cele care erau crăpate, căci le examina îndeaproape. Când a avut în faţă o sută de ghinde perfecte, s-a oprit şi ne-am dus la culcare.
Compania acestui om te liniştea. I-am cerut a doua zi permisiunea să rămân toată ziua la el. Găsi asta foarte natural, sau, mai exact, îmi dădu impresia că nimic nu l-ar putea deranja. Această odihnă nu-mi era absolut necesară, dar eram contrariat şi voiam să ştiu mai mult. Îşi scoase turma şi o duse la păscut. Înainte de a pleca, muie într-o găleată cu apă săculeţul în care pusese ghindele alese şi numărate cu grijă. Am remarcat că, în chip de baston, a luat o vergea de fier de grosimea degetului mare şi lungă cam de un metru cinzeci. M-am prefăcut că mă odihnesc plimbându-ă şi am luat-o pe un drum paralel cu al lui. Păşunea animalelor sale se afla într-o vâlcea. Şi-a lăsat turma în paza câinelui şi a urcat spre locul unde mă aflam. M-am temut că vine să-mi reproşeze indiscreţia, dar n-a fost nimic: era în drumul său şi mă invită să-l însoţesc, dacă nu aveam altceva mai bun de făcut. Mergea la două sute de metri mai departe pe coamă. Ajuns la locul unde dorea să meargă, îşi împlântă vergea de fier în pământ. Făcu astfel o groapă, în care puse o ghindă, apoi astupă groapa. Îşi planta stejarii. L-am întrebat dacă pământul era al lui. Mi-a răspuns că nu. Ştia el al cui era? Nu ştia. Presupunea că era un teren comunal, sau poate că era al unor oameni cărora nu le păsa de el? El nu ţinea să-i cunoască pe proprietari. Îşi plantă astfel, cu deosebită grijă, cele o sută de ghinde. După masa de prânz, a început iar să scoată sămânţa. I-am pus, cred, întrebări insistente, apoi el răspunse. De trei ani planta copaci în această pustietate. Plantase o sută de mii. Din o sută de mii , ieşiseră douăzeci de mii. Din aceste douăzeci de mii, socotea că va pierde încă o jumătate din cauza rozătoarelor sau din cauze de nimeni şi imposibil de prevăzut în intenţiile Providenţei.
Rămâneau zece mii de stejari care vor creşte în acest loc, în care nu fusese nimic inainte. Abia în acel moment am început să fiu atent la vârsta acestui om. Avea vizibil peste cinzeci de ani. Cinzeci şi cinci, îmi spuse. Se numea Elzeard Bouffier. Avusese o fermă la câmpie. Îşi împlinise viaţa acolo. Dar şi-a pierdut unicul fiu, apoi soţia. Se retrăsese în singurătate, unde îi plăcea să trăiască molcom, cu oile şi câinele său. Se gândise că ţinutul moare din lipsă de copaci. Mai spuse că, neavând treburi foarte importante, s-a hotărât să remedieze această stare de lucruri. Ducând eu însumi pe atunci o viaţă solitară, în ciuda vârstei mele tinere, ştiam să mă apropii cu delicateţe de suflete solitare. Am comis, totuşi, o greşeală. Tocmai vârsta mea tânără mă făcea să imaginez viitorul în funcţie de mine însumi şi de o anumită căutare a fericirii. I-am spus că peste treizeci de ani aceşti zece mii de stejari vor fi magnifici. Îmi spuse foarte simplu că, dacă Dumnezeu îl va lăsa în viaţă, peste treizeci de ani va fi plantat încă mulţi alţii, aşa încât aceşti zece mii vor fi ca o picătură de apă într-o mare. Studia deja, de altfel,reproducerea fagilor şi avea lângă casa lui o pepinieră răsărită din jir. Port-altoiurile, pe care le protejase de oi printr-un grilaj, erau de toată frumuseţea. Se gândea şi la mesteceni, pentru locurile retrase din văi, unde, spuse el, o anumită umiditate dormitează în adânc, la câţiva metri de la suprafaţa solului.Ne-am despărţit a doua zi. În anul care a urmat, a început războiul din 1914, în care am fost înrolat timp de cinci ani. Un soldat de infanterie nu se putea gândi deloc la copaci. Ca să spun drept, întâmplarea aceasta nu-mi rămase în minte; o consideram ca pe un fel de dada, o colecţie de timbre, şi o uitasem. Ieşit din război, mă aflam în posesia unei minuscule prime de demobilizare, dar cu dorinţa de a respira puţin aer curat. Fără nici un gând – în afară de această dorinţă – am apucat-o din nou pe drumul acelor ţinuturi pustii; regiunea nu se schimbase. Totuşi, dincolo de satul mort am zărit, în depărtare, un fel de ceaţă gri care acoperea înălţimile, asemeni unui văl. Din ajun, începusem să mă gândesc la acest cioban, plantator de copaci. „Zece mii de stejari“, mi-am spus, “ocupă, într-adevăr, un spaţiuvast“. Văzusem murind prea mulţi oameni, timp de cinci ani, ca să nu-mi imaginez cu uşurinţă moartea lui Elzeard Bouffier, mai ales că la douăzeci de ani, consideri oameni de cinzeci ca nişte bătrâni cărora nu le mai rămâne altceva de făcut decât să moară. Nu murise. Era chiar foarte în putere. Îşi schimbase meseria. Nu mai avea decât patru oi, care-i ameninţau plantaţiile de copaci. Căci, spuse el (şi eu o constatam), nu se sinchisise deloc de război. Continuase imperturbabil să planteze. Stejarii din 1910 aveau acum zece ani şi erau mai mari decât mine şi decât el. Rămăsesem de-a dreptul fără grai şi, cum el nu vorbea, am petrecut toată ziua tăcuţi, plimbându-ne prin pădurea lui. Aceasta avea în trei tronsoane, unsprezece kilometri, pe cea mai mare lărgime. Când mi-am amintit că totul ieşise din mâinile şi sufletul acestui om – fără mijloace tehnice -, am înţeles că oamenii ar putea fi la fel de eficace precum Dumnezeu în alte domenii decât distrugerea. Îşi urmărise ideea, şi fagii care îmi ajungeau până la umeri stăteau mărturie. Stejarii erau mai viguroşi şi depăşiseră vârsta când erau la discreţia rozătoarelor; cât despre planurile Providenţei, ca să distrugă opera creată ar fi trebuit să recurgă de aici înainte la cicloni. Îmi arătă nişte admirabile pâlcuri de mesteceni, care datau de cinci ani, adică din 1915, din vremea când eu luptam la Verdun. Populase toate văgăunilor, unde presupunea, pe bună dreptate, că există umiditate la suprafaţa solului. Erau fragezi ca nişte adolescenţi şi foarte hotărâţi. Creaţia dădea, de altfel, impresia că se operează în lanţ. Nu-şi făcea griji cu asta, îşi continua cu îndârjire sarcina foarte simplă. Dar, coborând prin sat, am văzut curgând apa în pâraiele care, de când se ştie, deveniseră seci. Aceste pâraie uscate avuseseră odinioară apă, în timpurile străvechi. Unele din aceste sate triste, despre care am vorbit la începutul relatării mele, fuseseră construite pe locurile unor vechi sate galo-romane, din care rămăseseră încă urme; arheologii scormoniseră şi găsiseră cârlige de undiţă în locuri unde, în secolul 20, trebuia să recurgi la cisterne pentru a avea puţină apă. Vântul împrăştia şi el unele seminţe. Odată cu apa, reapăreau sălciile, răchita, pajiştile, grădinile, florile şi un anumit mod de viaţă. Transformarea se opera atât de încet, încât devenea ceva firesc, fără a provoca uimire. Vânătorii care urcau spre locurile solitare, în urmărirea iepurilor sălbatici sau a mistreţilor, constataseră mulţimea de copaci tineri, dar o puseseră pe seama farselor naturale ale pământului. De aceea, nu se atingea de lucrarea acestui om. Dacă l-ar fi bănuit, i-ar fi creat probleme. Era de nesăbuit. Cine şi-ar fi putut imagina, prin sate şi în administraţie, o asemenea încăpăţânare în generozitatea cea mai minunată? Începând din 1920, nu trecea niciodată mai mult de un an fără să-l vizitez pe Elzeard Bouffier. Nu l-am văzut niciodată cedând sau îndoindu-se. Şi totuşi, Dumnezeu ştie dacă Dumnezeu însuşi ne împinge la aceasta. N-am făcut socoteala tristeţilor sale. Putem să ne imaginăm, totuşi, că pentru o asemenea reuşită a trebuit să învingă adversităţile; că, pentru a asigura victoria unei astfel de pasiuni, a trebuit să lupte cu disperarea. Plantase timp de un an mai mult de zece mii de arţari. Au murit toţi. Anul următor a abandonat arţarii, ca să reia plantarea fagilor, care au crescut mai bine decât stejarii. Ca să avem o idee cât mai exactă despre acest caracter excepţional, nu trebuie să uităm că el se manifestă într-o singurătate absolută, atât de absolută încât, spre sfârşitul vieţii, pierduse obişnuinţa de a vorbi. Sau, poate, nu-i mai vedea rostul? 1933, a primit vizita unui silvicultor înmărmurit. Acest funcţionar i-a ordonat să nu facă foc afară, de teamă să nu pună în pericol creşterea acestei păduri naturale. Era pentru prima dată, îi spuse acest om naiv, că o pădure creştea singură. În acea vreme, el mergea să planteze fagi la doisprezece kilometri de casă. Pentru a evita traseul du-întors – avea atunci şaptezeci şi cinci de ani -, se gândea să construiască o cabană de piatră chiar pe locul plantaţiilor sale. Ceea ce a şi făcut în anul următor. În 1935, o adevărată delegaţie administrativă a venit să examineze pădurea naturală: un înalt funcţionar silvic, un deputat şi tehnicieni. Se pronunţaseră multe cuvinte inutile. S-a hotărât să se facă ceva şi, din fericire, nu s-a făcut nimic, în afară de singurul lucru util: acela de a pune pădurea sub protecţia satului şi de a interzice tăierea lemnului pentru cărbune. Căci era imposibil să nu fii subjugat de frumuseţea acestor copaci tineri, în plină putere. Ea îşi exercită vraja chiar şi asupra deputatului.Aveam un prieten printre şefii forestieri, care făcea parte din delegaţie. I-am explicat misterul. Într-una din zilele săptămânii următoare am pornit în căutarea lui Elzeard Bouffier. L-am găsit lucrând la douăzeci de kilometri de locul în care avusese loc inspecţia. Acest şef forestier nu degeaba era prietenul meu. Cunoştea valoarea lucrurilor. A ştiut să păstreze secretul. I-am oferit ciobanului câteva ouă aduse în dar. Am împărţit masa frugală în trei şi am petrecut câteva ore contemplând în tăcere peisajul Partea dinspre care veneam era acoperită cu copaci înalţi de şase-opt metri. Îmi aminteam aspectul ţinutului în 1913: pustiu … Munca liniştită şi ritmică, frugalitatea meselor şi, mai ales, seninătatea sufletului, îi dăduseră acestui bătrân o sănătate aproape solemnă. Era un atlet al lui Dumnezeu. Mă întrebam câte hectare va mai acoperi încă de copaci? Înainte de a pleca, prietenul meu dădu doar o singură sugestie, legată de anumite esenţe care s-ar potrivi mai bine terenului de aici. N-a insistat. “Pentru simplu motiv”, îmi spuse apoi, “că acest om ştie mai mult decât mine“. După o oră a mers – ideea prinzând contur -, adăugă: “Ştie mai mult decât oricine despre asta. A găsit un mjloc strălucit de a fi fericit“. Datorită acestui şef forestier, atât pădurea, cât şi fericirea acestui om au fost ocrotite. Trei pădurari au fost numiţi de el pentru această ocrotire şi i-a speriat în aşa hal, încât rămaseră insensibili la toate cănile cu vin pe care tăietorii le-ar fi putut oferi. Pădurea nu a fost în pericol grav decât în războiul din 1939. Automobilele funcţionând atunci cu gazogen, lemnul nu ajungea niciodată. Au început să facă tăieri în rândul stejarilor ce datau din 1910, dar aceste terenuri erau atât de departe de reţelele rutiere, încât intreprinderea se dovedi foarte nerentabilă din punct de vedere financiar. Abandonată. Ciobanul nu văzuse nimic. Era la treizeci de kilometri de acolo, continuându-şi liniştit munca, ignorând războiul din ’39, cum ignorase şi războiul din ‘914. L-am văzut pe Elzeard Bouffier pentru ultima oară în iunie 1945. Avea atunci optzeci şi şapte de ani. Luasem din nou drumul pustietăţilor, dar acum, în ciuda deteriorării în care războiul adusese ţinutul, exista un autobuz care făcea legătura între ValeaDurance şi munte. Am pus pe seama acestui mijloc de transport relativ rapid faptul că nu mai recunoşteam locurile primelor mele drumeţii. Mi se părea că drumul mă conducea prin locuri noi. Am avut nevoie de un nume de sat, pentru a trage concluzia că mă aflam, într-adevăr, în această regiune odinioară părăsită şi în ruine. În 1913, acest cătun de zece-douăsprezece case avea trei locuitori. Erau sălbatici, se detestau, trăiau din vânătoarea cu capcană : erau cam în starea fizică şi morală a oamenilor preistorici. Urzicile devorau, în jurul lor, casele părăsite. Condiţia lor era fără speranţă. Nu aveau altceva de făcut decât să aştepte moartea : situaţie care nu predispunea deloc la virtute. Totul era acum schimbat. Chiar şi aerul. În locul vijeliilor uscate şi brutale care mă întâmpinau odinioară, sufla o briză uşoară, încărcată de miresme. Un foşnet asemeni apei venea din munţi : era acela al vântului din pădure. În fine, un lucru şi mai uimitor, am auzit adevăratul sunet al apei curgând în bazin. Am văzut că făcuseră o fântână, că avea apă din belşug şi, ceea ce m-a impresionat mai mult,plantaseră lângă ea un tei, care putea să aibă vreo patru ani, deja gros, simbol incontestabil al unei renaşteri. Pe de altă parte, Vergnons păstra urmele unei munci pentru întreprinderea căreia este necesară speranţa. Speranţa revenise, aşadar. Se măturaseră ruinele, se demolaseră bucăţile de ziduri deteriorate şi se clădiseră din nou cinci case. Cătunul număra de-acum douăzeci şi opt de locuitori, dintre care patru familii tinere. Casele noi, proaspăt tencuite, erau înconjurate de grădini de legume, în care creşteau amestecate, dar aliniate, legume şi flori, varza şi trandafirii, prazul şi gura-leului, ţelina şi anemonele. Era de-acum, un loc în care doreai să locuieşti. Începând de acolo, am parcurs drumul pe jos. Războiul, din care abia ieşeam, nu permisese o viaţă foarte înfloritoare, dar Lazăr ieşise din mormânt. Pe coastele povârnite ale muntelui vedeam lanuri mici de orz şi secară verde ; în fundul văilor înverzeau câteva păşuni. N-au trebuit decât cei opt ani care ne despart de acea perioadă, pentru ca tot ţinutul să strălucească de sănătate şi îmbelşugare. Pe locul ruinelor pe care le văzusem în 1913 se ridică acum gospodării curate, tencuite, care sunt imaginea unei vieţi fericite şi confortabile. Vechile izvoare, alimentate de ploile şi zăpezile pe care le reţin pădurile, au început iar să curgă. Apele lor au fost canalizate. Lângă fiecare fermă, în boschetele de arţari, bazinele fântânilor se revarsă peste covoarele de mentă proaspătă. Satele au fost reconstruite încet-încet. O populaţie venită de la câmpie, unde pământul se vinde scump, s-a fixat aici, aducând tinereţe şi mişcare, spirit de aventură. Întâlneşti pe drum femei şi bărbaţi bine hrăniţi, băieţi şi fete care ştiu să râdă şi care au prins gust pentru serbările de la ţară. Dacă socotim fosta populaţie, de nerecunoscut de când trăieşte în linişte, şi pe noii veniţi, atunci înseamnă că mai mult de zece mii de persoane îi datorează fericirea luiElzeard Bouffier. Când mă gândesc că un singur om, redus doar la simplele-i resurse fizice şi morale, a fost în stare să facă să se ivească din pustiu acest ţinut al Canaanului, mi se parecă, la urma urmei, condiţia umană este admirabilă. Dar când socotesc câtă constanţă în măreţie sufletească şi îndârjire în generozitate au fost necesare pentru a obţine acest rezultat, sunt cuprins de un respect imens pentru acest bătrân ţăran fără cultură, care a ştiut să ducă la capăt această operă demnă de Dumnezeu. Elzeard Bouffier a murit în pace în1947, la azilul din Banon." (Autor JEAN GIONO/ Traducere: DOINA SOFIA LUNGU)

Reproducerea acestui text este gratuită. JEAN GIONO dorea ca el să fie răspândit cât mai mult posibil: el a făcut acest dar omenirii – e ceea ce a scris mai uman, după cum considera el. Materialul a fost prezentat de un autor francez la Conferinţa ANATECOR din 22-24 septembrie 2006 la Arad şi este publicat în Compendiumul lucrărilor acestei Conferinţe la paginile 777-785. Învăţătura acestui material a impresionat sala. - recomandat de terapeut Gheorghe URZICA

Tarate de grau



Folosite de sute de ani, sunt un tratament ieftin si eficient, . pentru o multime de boli


Ieftine si la indemana oricui, taratele de grau sunt unul dintre cele mai importante "medicamente" ale naturii, cu rezultate uimitoare intr-o multime de boli. Cea mai importanta parte a bobului de grau se afla in invelisul lui, care se regaseste integral in tarate, dar nu si in faina cernuta pe care o consumam.
In urma cercetarilor de laborator, s-a stabilit ca cerealele integrale si inclusiv taratele din grau contin inhibitori de proteaze si antioxidanti care au un rol foarte important in inactivarea substantelor carcinogene. Un regim alimentar bazat pe cereale integrale, asociat medicatiei clasice, ajuta l a vindecarea cancerului. Dar lista afectiunilor in care se recomanda administrarea taratelor de grau este mult mai mare, ele avand proprietatea de a readuce echilibrul organismului, atunci cand acesta este dereglat. Taratele se macina, foarte fin, cu rasnita de cafea. Este indicat sa nu se puna in alimente care au temperaturi mai mari ca temperatura corpului. Se pot lua cu apa, lapte, ceai, inainte de mese sau dupa mese, in orice perioada a zilei, de preferinta in 5-6 prize pe zi. Taratele au mare eficienta si in curele de slabire, avand in vedere ca ele duc la scaderea colesterolului si a depunerii de grasimi. Totul depinde de cantitatea de tarate care se administreaza. Cu cat consumam mai multe, cu atat este mai rapida cura de slabire si rezultatele sunt mai vizibile.

Proprietati medicinale

Foarte bogate in grupul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9), in aminoacizi si minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu etc.), taratele de grau au numeroase proprietati medicinale: regleaza digestia, sunt emoliente, in special pentru stomac si intestine, laxative, nutritive, reconfortante, remineralizante, tonic general.
Se indica in urmatoarele afectiuni: demineralizare, afectiuni endocrine (regleaza glandele datorita continutului mare in minerale, aminoacizi si vitamine), afectiuni ale ovarelor, afectiunile prostatei, ale sanilor, adenopatii, anemie, cancer, dermatoze diferite, diabet zaharat, epilepsie, obezitate, afectiuni neuro-musculare, afectiuni neurologice, afectiuni ale sistemului neuro-vegetativ, afectiuni cardiace, ateroscleroza (se ia si usturoi zilnic), afectiuni digestive, ale ficatului, colita, constipatie cronica, dispepsie, dureri epigastrice, hemoroizi, meteorism, adenom de prostata, fibrom uterin, impotenta sexuala, prostatita, sterilitate, afectiuni renale, cistita, retentie urinara, laringita, rahitism, depresie nervoasa, nevroze, psihastenie, sarcina, tumori cu diferite localizari, reumatism, afectiuni degenerative, convalescenta, majoritatea afectiunilor care sunt denumite cu "hipo" sau "hiper", pentru ca taratele contribuie la reglarea intregului organism.

Preparate din tarate de grau



Cea mai sanatoasa parte a bobului de grau se afla in coaja, care se indeparteaza cand se fabrica faina

Inainte de a fi consumate, e bine ca taratele sa fie cat mai fin maruntite, pentru a fi asimilate mai usor de organism. Pentru aceasta, se vor macina din nou, cu ajutorul rasnitei de cafea.

Pulberea de tarate - se adauga cate 1-2 linguri la mancare, de 3-5 ori pe zi. S-a demonstrat ca taratele de grau contin substante care fac digestia rapida si usoara. Luati tarate praf, in ciorbe, ceai sau orice alt lichid, principalul este sa nu aiba temperaturi mai mari de 40 grade, ca sa nu distruga vitaminele si enzimele pe care le contin.

Apa de tarate (mai putin eficienta la obezitate, dar utila pentru anemii si boli nervoase). Se pun 3-4 linguri de tarate intr-un litru de apa si se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara. Se consuma in locul apei, fiind mult imbogatita cu vitaminele din complexul B. Si ajuta mai ales pe cei care au probleme cu stresul sau au anumite dereglari la nivelul creierului. Este recomandata si celor care doresc sa-si imbunatateasca memoria sau se afla in fata unor examene. Persoanele varstnice care au avut sau au suferinte cronice prelungite pot sa foloseasca permanent aceasta apa. (Pentru a fi mai gustoasa si mai bogata in vitamine, in apa se pot adauga suc de lamaie si miere.) Exceptie fac diabeticii si alergicii la cele doua alimente. Important de stiut: mierea trebuie folosita cat mai proaspat scoasa din stup. Cu cat distanta dintre extragerea din stup si folosire este mai mare, cu atat mai mult scad efectele medicinale. Este bine ca oamenii sanatosi sa consume tarate, cel putin 1 lingurita de trei ori pe zi, taratele contribuind in toate cazurile la mentinerea unui echilibru corect al organismului.

Tarate amestecate cu prafuri din plante medicinale - se pun la 1 litru de apa 4-8 lingurite de praf de plante medicinale. Se lasa apoi timp de 8-12 ore, eventual de seara pana dimineata, si apoi se strecoara prin tifon. Se adauga 2-3 lingurite de pulbere de tarate si se consuma zilnic, cel putin 30 de zile, apoi se face o pauza de 7 zile, dupa care se poate relua acest tratament. Cei care nu au diabet zaharat, alergie sau obezitate pot sa adauge miere si lamaie dupa gust, obtinand in acest fel un suc foarte placut la gust si sanatos. Cateva sugestii: de exemplu, daca aveti o dereglare glandulara - puneti 4 lingurite de praf de obligeana (Acorus calamus); aveti o afectiune neurologica, cu nervi si agitatie mare, puneti 4 lingurite de radacina de ciubotica-cucului (Primula officinalis); anumite infectii: 4-8 lingurite de praf de cimbru (Saturneja hortensis) sau flori de galbenele (Calendula officinalis); afectiuni cardiace sau venoase - 4 lingurite de vasc (Viscum album); lipsa poftei de mancare - 3-4 lingurite de praf de tintaura (Centaurium umbellatum); afectiuni renale - 4 lingurite de osul-iepurelui (Ononis spinosa); afectiuni pancreatice - 4 lingurite de seminte macinate de schinduf (Trigonela foenum graecum); afectiuni ale ficatului - 4-8 lingurite de anghinare (Cynara scolymus); anemie, slabiciune - 4-8 lingurite de fructe macinate de catina (Tamarix ramosissima) sau coacaz negru (Ribes nigrum) sau macese (Rosa canina); diabet sau afectiuni digestive cu diaree - 4-8 lingurite de afine; cancer - 4-8 lingurite de fructe de coacaz negru (Ribes nigrum) si 2 lingurite de coaja de ulm (Ulmus campestre); obezitate - 4-8 lingurite de fructe de soc (Sambucus nigra) etc. Metoda se aplica si cu alte plante medicinale, in functie de afectiunea pe care o aveti.

Tarate cu ceaiuri medicinale - se prepara un ceai, in functie de afectiunea pe care o tratati, conform indicatiilor prezente pe pungile cu plante. Se face un litru de ceai, si dupa racire (nu inainte) si strecurare se adauga 5-8 linguri de tarate de grau. Se lasa apoi de seara pana dimineata, cand se poate strecura. Se adauga suc de lamaie si miere, in cazul cand bolnavii nu au alergie, obezitate sau diabet zaharat. Se consuma zilnic un litru de ceai imbogatit cu apa de tarate, timp de 30 de zile, apoi se face o pauza de 7 zile si cura se reia.




Apa de tarate si tincturi - in cazul cand aveti anumite afectiuni la care se indica tratamente cu tincturi, ele pot fi amestecate cu apa de tarate. Se adauga la un litru de apa de tarate strecurata, 4 lingurite de tinctura. Se agita bine inainte de a se administra. In acest fel, tratamentul devine mult mai eficient, pentru ca se adauga si substantele continute in taratele de grau.

Tarate cu lapte - se pun 5 linguri de tarate de grau la un litru de lapte proaspat nefiert (nu pasteurizat) si se lasa de seara pana dimineata. Se strecoara, se consuma pe tot parcursul unei zile, fiind util in special in bolile grave (cancer etc.). In cazul in care va aflati in convalescenta si va confruntati cu o slabiciune cauzata de o boala grava, se pot adauga 2-3 galbenusuri batute spuma, 1 lingurita de drojdie de bere si miere dupa gust.

Cateva tratamente curente cu tarate de grau

Constipatie cronica - se pun la 1 litru de apa 5-8 linguri de tarate de grau si 6-8 prune uscate si maruntite (fara samburi) sau 4 lingurite de stafide maruntite. Se lasa de seara pana dimineata, cand se strecoara prin tifon. Se consuma lichidul in cursul zilei. Este un tratament foarte simplu, eficient si care se poate lua, fara efecte secundare, perioade lungi de timp. Cei care nu au alergie, diabet sau obezitate pot adauga si 2-3 linguri de miere de albine.

Diaree - intr-un litru de apa se pun la macerat 5 linguri de tarate si 4 linguri de afine uscate (fructe maruntite). Se consuma zilnic. Un mic secret: daca se adauga doua linguri de miere, este un foarte bun laxativ, dar daca cantitatea este mai mare - 3-4 linguri pe zi - mierea devine utila contra diareei. In plus, mierea ajuta la foarte multe alte afectiuni, inclusiv in afectiunile intestinale care au nevoie de antibiotice, distrugand o serie de germeni patogeni.

Prostata - apa de tarate facuta cu ceai de seminte de bostan (Curcubita pepo). Se iau 8 linguri de seminte si se maruntesc cu coaja cu tot (neprajite si nesarate). Se pun intr-un litru de apa si se fierb 15 minute. Se lasa sa se raceasca. Se scurge numai apa de la suprafata, care contine ulei de bostan, si se pune deoparte pana a doua zi. Restul de lichid se va turna nestrecurat peste 5 linguri de tarate de grau. Se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara. Se combina cu apa care contine uleiul. Se pot adauga sucul de la doua lamai si, eventual, miere, daca nu aveti diabet, obezitate sau nu sunteti alergici. Este un tratament simplu, care se poate lua in completarea altor tratamente mult mai costisitoare.

Laringita, faringita - apa de tarate cu miere, daca nu exista contraindicatii. Rezolva foarte rapid aceasta afectiune.

Impotenta sexuala, frigiditate - la apa de tarate se adauga suc de telina, in cazul impotentei (50 ml la litru), sau 50 ml suc de patrunjel, pentru frigiditate.

Cancer de colon - se pun 5 linguri de tarate de grau la un litru de apa (sau ceai din plante antitumorale), se lasa pentru 8-12 ore (de seara pana dimineata), cand se strecoara si se consuma indulcit cu miere (daca nu exista contraindicatii). Acest lichid se foloseste zilnic si la clisme.



Taratele tuturor cerealelor sunt veritabile medicamente

Boli de piele cronice (inclusiv cancer) - se fac bai cu tarate: 500 g tarate se pun in cada, intr-un saculet, peste care se toarna apa fierbinte. Apoi se completeaza cu apa rece, pana se ajunge la temperatura dorita (preferabil temperatura corpului) si se sta in cada 20-30 de minute. Baile se fac zilnic. Intern, se consuma tarate de grau cu plante medicinale specifice bolii, in una din formele de mai sus. Are rol cicatrizant, emolient si este indicat si in psoriazis sau ihtioza.

Clisme - 100 g de tarate se lasa intr-un litru de apa de seara pana dimineata. Se strecoara si apoi se incalzeste la temperatura corpului. Se fac clisme utile in cancerul de colon sau afectiuni intestinale grave.

Dureri abdominale sau reumatice, dureri sciatice etc. - se pun tarate intr-un saculet de panza, se incalzesc si se aplica calde pe locul dureros. Remediul e bun si la dismenoree sau fibroame uterine. Taratele se pot incalzi cu apa calda sau cu ceaiuri calde, cu care se umezeste saculetul inainte de aplicare. Se tine cat timp este cald. Se pune apoi din nou apa calda (ceai) si se aplica pe locul bolnav.
Efecte adverse sau contraindicatii legate de tratamentele cu tarate nu se cunosc, cu toate ca se folosesc de sute de ani.

Marul lupului

Este frecventă ca buruiană în vii şi livezi, în câmpurile cultivate şi pe marginea drumurilor, (mai ales în judeţele: Arad, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Cluj, Mureş, Sibiu, Timiş, Mehedinţi, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Vaslui).

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, şi ca :
• cucurbeţea
• cucurbeţică
• dalac
• fasolea-cioarei
• lepădătoare
• lingura-frumoaselor
• lingura-popii
• omag
• păsulică
• fasolică
• remf

• Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
• Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
• Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază şi dispuse altern.
• Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor şi au culoarea galben-deschis.
• Fructele sunt capsule piriforme, cu multe seminţe.


Modesta ca infatisare, conduce in topul celor mai puternice plante medicinale din Romania
Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. In zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de camp si prin locuri virane. Este inalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic si destul de inecacios, fiind ocolita de insectele dauna

toare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atat de rezistenta si vivace, incat sufoca adesea culturile, taranii nostri nemaistiind cum sa scape de ea (intre altele, rezista foarte bine si la ierbicide). Buruiana aceasta este - se pare - una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastra, avand atat de multe aplicatii, incat ar putea fi scrise despre ea tomuri intregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.
Partea aeriana a fost studiata intens in anii 80, cand savantii au fost fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a incercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare interna, insa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putand favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramanand, ca si pana atunci, in apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli ginecologice.

Utilizarea interna

Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atat de toxic ca spanzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in doze mari dand reactii adverse severe. Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in tratarea cancerului pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa in acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de boli.

Cateva forme de preparare si administrarea externa

Cataplasma cu marul-lupului

Se macina fin iarba de marul-lupului cu ajutorul unei rasnite de cafea, iar pulberea obtinuta se combina in proportii egale cu pulbere de radacina de tataneasa. Peste amestecul de pulbere de marul-lupului si tataneasa se adauga apoi apa calduta, amestecand mereu, asa incat sa se formeze o pasta cat mai omogena. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon pe zona afectata vreme de o ora.
Baia de sezut cu marul-lupului
O mana de plante se lasa sa se macereze in 2 l de apa, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca 2 l de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza din nou. In final se combina cele doua extracte intr-un lighean, in care se va sta cu sezutul vreme de 20 de minute (adaugand din cand in cand apa calda, daca este nevoie). Este un leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamatii anale, infectii genito-urinare recidivante.

Clisma cu marul-lupului

Preparatul pentru clisma se obtine dintr-o lingura rasa de pulbere de marul-lupului, o lingura de radacina de tataneasa si o lingura de flori de musetel, care se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa pana cand scade la jumatate; se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine in intestin vreme de 10 minute inainte de a fi eliminat.



Tinctura de marul-lupului

Intr-un borcan cu filet se pun frunze de marul-lupului bine pisate ori macinate cu rasnita de cafea, pana se umple borcanul. Apoi se adauga alcool alimentar de minimum 70, atat cat cuprinde, amestecand din cand in cand, astfel ca planta sa fie bine patrunsa de alcool. Se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile afectate cu tinctura astfel obtinuta.

Unguentul de marul-lupului

Sase linguri de tinctura se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore pana isi reduc volumul de circa trei ori, obtinandu-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta va fi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor inmuiat in prealabil in apropierea unei surse de caldura, fara a-l topi complet), amestecand bine cu o lingura pana se omogenizeaza perfect aceasta combinatie, care apoi va fi pastrata la frigider.
Boli care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupului

• Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor in urma unor interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinandu-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.

• Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se inchid - se trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine imbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se indeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvante vreme de macar o jumatate de ora.

• Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele cu marul-lupului, facute o data la doua zile. In cazul in care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.

• In cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.

• Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. In cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului, o data la doua zile.

• Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului si in plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta pana la disparitia totala a leziunii.

• Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu doua saptamani de pauza pentru refacerea florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului, pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales in infectii cu chlamidya si in cele bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel.

• Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la maini si de la picioare - se umple pe jumatate un paharel ingust cu tinctura de marul-lupului, dupa care se inmoaie in el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. In cateva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.

• Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvante in aer liber vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pana la vindecarea totala.

• Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi. Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o data la doua-trei zile.







Intoxicatia cu marul-lupului

Apare la adulti atunci cand se depaseste doza de 6 grame pe zi si se manifesta prin urmatoarele simptome: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangvinolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa indrumare si supraveghere a unui medic. In caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va medicului curant. Tratamentul consta in voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratament intern cu marul-lupului fara indrumare medicala. Daca aveti in casa plante toxice, atunci pastrati-le in dulapiorul de medicamente, bine inchise, si puneti la indemana si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pana ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.
Ilie Tudor
Marul-lupului este una dintre cele mai utilizate plante inca din cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei in scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era numita "iarba cobrei", intrucat era singurul remediu eficient contra veninului temutei reptile. Tot in Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si pentru a apara oamenii de epidemii.
Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a oricaror excrescente aparute pe corp.
In Evul Mediu, in Spania, planta era remediul de taina al cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile primite in lupta si pentru a preveni infectiile, care in vremurile acelea erau fatale.
Herboristii englezi din secolele Xvi-Xvii recomandau mestecarea a doua-trei frunze de marul-lupului pe zi, pentru intarirea organismului impotriva epidemiilor, pentru eliminarea abceselor dentare si a tuturor afectiunilor gurii. Tot ei avertizau asupra toxicitatii plantei, aratand ca tratamentele interne mai lungi de trei saptamani pot dauna rinichilor, vezicii urinare si tubului digestiv.
In medicina noastra populara este consemnata folosirea acestei plante in foarte multe zone ale tarii. In Banat era utilizata contra "ranilor rele", adica a cancerului la piele, in Satu Mare si in Bistrita Nasaud era folosita pentru tot soiul de "bube" (boli de piele), pentru "tranji" (hemoroizi), dar si pentru tratarea cancerului de rect sau de intestin. In Moldova este consemnata folosirea acestei plante mai ales in judetele Vrancea, Galati si Bacau, unde era considerata un adevarat elixir contra bolilor femeiesti, precum si a celor recto-anale (se folosea sub forma de bai). De asemenea, se folosea pentru a face parul sa creasca frumos, pentru a indeparta cosurile de pe fata si a infrumuseta pielea. In Oltenia, marul-lupului era folosit in special pentru tratarea ranilor si a bolilor de piele, dar si a hepatitei si ulcerului stomacal (se administra putina radacina fiarta in lapte).

Despre minerale si afectiuni - tratamente cu minerale

LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK
Dr. Yollok este vestit la ora actuală in America . In anul 1991 a fost
promovat pentru acordarea premiului Nobel.
Ceea ce o să aflaţi din aceasta broşura vă poate schimba total părerile despre
medicina actuală si astfel va poate schimba radical soarta, la fel si celor apropiaţi.
Textul e tradus in limba romana si tipărit de pe fonograma.
Sunt foarte bucuros ca ne-am întâlnit astăzi.
Eu am crescut la o ferma, la sud de Saint–Louis. In anii 50 am inceput cu creşterea vitelor pentru carne. Daca sunteţi in domeniu in ceea ce priveşte creşterea si inmultirea bovinelor, atunci, probabil stiti ca singura cale de a castiga bani la tara este de a cultiva singuri hrana. Noi tocam porumbul, boabele si faina la moara si adăugam in acest conţinut vitamine si minerale. Aşa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni aceste vite puteau fi expuse la piaţa si vândute. Noi efectuam o selecţie păstrând cele mai mari cornute. Si ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi insine, va imaginaţi, nu foloseam nici un fel de minerale si vitamine, insa eram tineri si doream sa trăim pana la vârsta de 100 de ani fara nici un fel de boli si neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult si l-am întrebat pe taica-meu :”Tata, spune-mi de ce nu faci si pentru noi acelaşi lucru pe care-l faci pentru vite ?”. Atunci tata m-a făcut sa gândesc corect, spunându-mi:”Mai bine taci; tu trebuie sa pretuiesti faptul ca zilnic mănânci produse proaspete de la ferma, sper ca intelegi acest lucru? „ Eu desigur n-am mai întrebat nimic pentru ca nu voiam sa mă lipsesc de prânz sau de masa de seara. Mai târziu am intrat la Şcoala Agricola si primind un nivel stiintific, o diploma, m-am specializat in domeniul zootehniei, culturilor de câmp si a solului. Ulterior am plecat pentru 2 ani in Africa . Acolo mi-am realizat visul din copilărie de a lucra cu Maur Parkins. Mulţi dintre voi il tineti minte după cartea sa. Este un om extraordinar. După 2 ani am primit o telegrama si o invitaţie de a lucra la Gradina Zoologica din Saint–Louis. Institutul Naţional al Sanatatii a oferit Grădinii Zoologice o suma in valoare de 78000 $ si ei aveau nevoie de un veterinar care sa facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturala. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit sa fac autopsii la animalele care mureau nu numai in aceasta gradina zoologica ci si in grădinile zoologice din Brukuds, Chicago , New-York etc. Sub răspunderea mea era nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturala, ci si sa găsesc si sa urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60 nimeni nu ştia nimic sigur despre problemele ecologice si despre catastrofe.
Urmărind cauzele deceselor oamenilor si ale animalelor eu am efectuat 17.500 autopsii si am ajuns la următoarea concluzie :”Fiecare om sau animal decedat pe cale naturala a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficientei substanţelor nutritive”.
Rezultatele analizelor chimice si biochimice cu exactitate documentara (informativa) arătau ca moartea pe cale naturala este cauzata de alimentaţia incorecta, si acest lucru ne-a uimit atât de mult incat m-am întors la istorioara cu vitele.
Am scris 75 de articole si teze, 8 manuale in colaborare cu mai mulţi autori si o carte singur. Cartea a fost vânduta cu 140 $ studenţilor de la medicina. Mi-am tipărit tezele in 1700 de ziare si reviste, am participat la câteva emisiuni TV, etc. Dar in aceasta perioada lucrările mele referitoare la nutriţie ii interesa pe foarte putini. Ce-mi rămânea de făcut?
Am fost nevoit sa mă întorc la invatatura si sa devin medic, iar acest lucru mi-a permis sa folosesc toate cunostintele despre nutriţie acumulate si din sfera veterinara. Si acum, nu-i de mirare, totul a început sa funcţioneze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon si mă ocupam cu practica medicala clasica.
Astăzi vreau sa va împartasesc si dvs. cunostintele capatate, deductiile si rezultatele la care am ajuns in aceşti 10-12 ani si, daca luaţi din aceasta lecţie măcar 10% din ceea ce o sa citiţi, o sa va puteţi păzi de multe neplăceri, suferinţe, o sa economisiţi o grămada de bani si o sa va prelungiţi cu mulţi ani viata. Voi n-o sa reusiti acest lucru, adică n-o sa castigati aceşti ani suplimentari, n-o sa atingeţi potenţialul dvs. genetic fara nici o straduinta din partea dvs.
Acum vreau sa va spun ceva foarte important:
POTENTIALUL GENETIC AL LONGEVITATII VIETII ESTE DE 120 -140 DE ANI.
In momentul actual putem enumera doar 5 naţii, reprezentanţii cărora trăiesc pana la vârsta de 120-140 de ani: in Orient, in Tibet si in China de Sud. Aceşti oameni au fost enumeraţi inca in anul 1964 de către Djemson Hilton care a scris cartea „Orizontul pierdut”. Cel mai bătrân om, conform datelor acelei carti (deşi nu neg ideia unei exagerări), era doctorul Li din China , născut in Tibet . La vârsta de 150 de ani a primit de la conducerea Chinei un act care adeverea faptul ca avea acea vârsta si ca s-a născut in anul 1677. Când a împlinit vârsta de 200 de ani el a primit al doilea Certificat. Acest act adevereşte faptul ca el a decedat la vârsta de 256 de ani, in anul 1933, despre acest lucru scriindu-se in „New-York Times” si „London Times” unde totul era foarte bine argumentat si demonstrat prin acte.
In Pakistanul oriental locuia un grup de oameni care erau numiţi Bogazi. Aceşti oameni erau vestiţi prin longevitatea vieţii lor. Ei trăiau 120-140 ani.
In anul 1973, in numărul din ianuarie al revistei „National Geographic” s-a tipărit un articol aparte despre oamenii care au trăit peste 100 de ani. Aceste materiale erau insotite de fotografii extraordinare prin calitatea cărora era vestita acea vârsta.. Din acea multitudine de fotografii am memorat 3 din ele. Pe una din ele era ilustrata o femeie de 136 de ani. Ea şedea in fotoliu si fuma o ţigara cubaneza, bea vodca si lua parte la o petrecere. Se distra de minune fara a fi legata la pat intr-unul din acele aziluri pentru bătrâni unde trebuia sa platesti 2000$ din contul tău bancar. Ea se bucura de viata la cei 136 de ani. In alta fotografie erau ilustrate doua cupluri sărbătorind 100 si respectiv 115 ani de la casatorie. Pe a treia fotografie era arătat un bărbat care culegea ceai in munţii Armeniei ascultând un mic aparat de radio. Conform mărturiei lui si ale inscrisurilor datelor de naştere ale copiilor lui, el avea vârsta de 167 de ani – fiind cel mai bătrân om de pe planeta in acea perioada.
In emisfera de sud indienii sunt recunoscuţi prin longevitatea oamenilor săi fiind vestiţi printre oamenii Ecuatorului care au locuit in Anzi, la sud-est de Peru, la fel sunt vestite si teritoriile Titi-Kaka si Maciu-Piciu. Reprezentanţii celui mai vechi trib Titi-Kaka trăiesc 120 de ani.
Margaret Pich, de origine americana din statul Virginia , este înscrisa in cartea recordurilor „GUINESS BOOK” ca fiind cea mai bătrâna americanca. Ea a decedat la vârsta de 115 ani din cauza alimentaţiei insuficiente. Mai exact ea a murit in urma unei căderi. Care din voi îmi va spune din ce cauza putea ea sa moara? Corect, din cauza osteoporozei. Femeia a murit din cauza deficientei de calciu in organism. Ea nu era bolnava de vreo boala cardiovasculara si nici de cancer si nici de diabet. Ea a murit la 3 saptamani după cădere deoarece in organismul ei nu era suficient calciu. Fiica ei ne-a spus un lucru foarte interesant: înainte sa moara M. Pich avea o insistenta atracţie fata de dulciuri. Aceasta boala este cunoscuta sub numele de Panica. Despre acest lucru vom vorbi un pic mai târziu. Dar de obicei daca va rasfatati prea mult cu ciocolata sau dulciuri, aceasta înseamnă ca organismului dvs. nu-i ajunge Cromul si Vanadiul. In una din tarile lumii a treia, in Nigeria , conducătorul tribului Baule a decedat la vârsta de 126 de ani. La înmormântare una din soţiile sale se lauda ca, atunci când i-a murit soţul, el avea toţi dinţii la locul lor si toţi erau dinţii proprii, nici unul nefiind schimbat iar aceasta a fost posibil datorita faptului ca si celelalte organe isi îndeplineau funcţiile in limitele normale.
Un bărbat din Siria a decedat la vârsta de 133 de ani in iulie 1993. El a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book” nu datorita vârstei si nici pentru ca la vârsta de 80 de ani s-a casatorit pentru a patra oara, ci pentru ca incepand cu acea varsta a devenit tata a 9 copii. Daca o sa calculaţi ca pentru fiecare copil e nevoie de 9 luni plus un an pentru alăptare si inca un an pana la urmatoarea sarcina, o sa rezulte ca acest barbat a devenit tata si după vârsta de 100 de ani. Acesta a fost motivul pentru care a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book”.
Aşa ca sa nu va scadă moralul baieti deoarece mai este o speranţa !

IAR ACUM PUTINA STIINTA !
In noiembrie 1993, in Arizona , s-a efectuat un experiment foarte interesant. Trei cupluri au petrecut 3 ani in izolare unde se hrăneau cu alimente si hrana sănătoasa, inspirau aer curat si beau apa curata fara impuritati. Când s-a încheiat experimentul, au fost examinaţi de medicii gerontologi din Universitatea Californiana din Los Angeles . Toate datele analizelor sângelui si a altor funcţii vitale ale organismului au fost introduse in computerul Universitatii din Los Angeles . Prognoza computerului a fost următoarea: daca aceşti oameni ar continua sa trăiască in acest regim, atunci ei ar putea trai pana la vârsta de 165 de ani. Si toate acestea demonstrează ca sa traiesti 120-140 de ani e posibil. Astăzi longevitatea medie a oamenilor este de 75,5 ani iar longevitatea medie a unui magistru sau medic este de doar 58 de ani. Aşa ca, daca doriţi sa castigati de la viata inca 20 de ani (statistic vorbind), nu intraţi la facultatea de medicina.
Sunt doua lucruri esenţiale care trebuie urmărite pentru a face parte dintre longevivi. Daca intr-adevăr doriţi sa ajungeţi pana la vârsta de 100-140 de ani este foarte important sa:
- In primul rând trebuie sa va feriţi de pericole, sa nu calcati pe „grenade”, adică sa va feriţi de pericolele pentru care nu merita sa riscaţi. Desigur, daca jucaţi ruleta ruseasca, fumaţi, beţi, va avantati spre mijlocul autostrăzii cu mare viteza in timpul orei de vârf, atunci puţine şanse aveţi sa ajungeţi la vârsta de 120 de ani. Toate acestea suna hazliu caci nici nu va imaginaţi ca mii de oameni mor din aceasta cauza anual. Si eu vreau ca voi sa va ganditi asupra acestui lucru. Cu alte cuvinte, daca aveţi ocazia sa preintampinati boala, in special aceea incurabila, trebuie neapărat sa va folosiţi de ea.
- In al doilea rând voi trebuie sa faceţi numai acele lucruri care va fac bine. Organismului dvs. le sunt necesare 90 suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de baza si proteine si 3 acizi graşi. In total 90 suplimente in dieta zilnica. In caz contrar, in organismul dvs, vor apărea bolile cauzate de insuficienta acestora. Astăzi despre aceste lucruri scrie in ziare, se vorbeşte la TV si la posturile de radio. Medicii discuta permanent cu noi despre aceste lucruri numai ca nu datorita obligaţiei profesionale ca medic. Sa nu credeţi ca medicii sunt aceia care cer revistelor sa publice aceste materiale, nu. Acest lucru se întâmpla deoarece aceasta informaţie contribuie la vânzarea revistelor.
Articolul meu preferat a apărut in revista „Times” in data de 06.04.1992 si daca nu l-aţi citit va recomand insistent sa faceţi rost de acest articol din orice biblioteca, sa faceţi câteva xerox-uri si sa le atarnati pe uşi, pe frigider si la baie. In acest atotcuprinzător reportaj se spune ca vitaminele sunt in stare sa stagneze cancerul, bolile cardiovasculare si acţiunea distrugătoare – imbatranirea. In acest articol de 6 pagini este doar o singura fraza negativa spusa de medicul căruia autorul reportajului i-a adresat următoarea întrebare: ”Ce părere aveţi despre vitamine si minerale, ca suplimente alimentare pentru hrana noastră ?” Si iată ce răspunde acest medic: „Folosirea vitaminelor nu aduce nici un folos”- părerea medicului Victor Huby- profesor al Scoliii de Medicina Manksinai, „...toate vitaminele si mineralele ca suplimente fac doar ca urina noastră sa fie mai scumpa” Daca am traduce aceste cuvinte pe intelesul tuturor atunci rezulta ca noi mergem afara (urinam) dolari, adică cheltuim dolarii fara nici un folos. Si daca aceasta s-a publicat înseamnă ca este ceva. Dar iată ce aş vrea sa spun referitor la acest lucru după ce am efectuat 17.500 de autopsii la 14.500 de diferite animale din toata lumea si la 3000 de oameni care intotdeuna doreau sa fie sanatosi, personal avand copii si nepoţi: „Daca nu investeşti in tine însuti minerale si vitamine atunci vei investi in bunăstarea oamenilor din domeniul medicinei”
Eu sunt ferm convins de faptul ca noi contribuim la imbogatirea medicilor. In perioada dintre anul 1776 si cel de-al doilea război mondial, SUA a cheltuit aproape 8 miliarde $ pentru menţinerea sanatatii, pentru cercetările stiintifice din domeniul sanatatii. Acum insa pentru studiile in domeniul sanatatii se cheltuiesc 1,2 miliarde $ anual si tot nu e suficient. Si fiecare vrea ca asistenta medicala sa fie gratuita.
Eu vreau sa va spun ca daca noi am folosi in gospodăriile agricole, mai concret in fermele pentru creşterea si inmultirea animalelor, sistemul din medicina de tip uman, piftelele dvs. va vor costa 275 $ pentru 0,5 kg de piftele, iar daca dvs. va veţi folosi de sistemul gospodăriilor agricole care la noi foloseşte in zootehnie asigurarea unei familii de 5 persoane ar fi de 10 $ pe luna. Aşadar puteţi sa faceţi alegerea. Eu sunt sigur ca, deoarece noi contribuim la imbogatirea medicilor prin intermediul asigurărilor, taxelor guvernamentale, la fel si ei noua ne datorează cate ceva. Ei ar trebui sa ne trimită măcar scrisori cu caracter informaţional despre rezultatele ultimelor cercetări (descoperiri) medicale. Măcar unul dintre dvs. prezenţi aici in sala a primit vreodată o asemenea informaţie de la medicul sau? Nu. Interesant, nu-i aşa? Insa eu am o cantitate mare de informaţii pe care ati putea s-o primiti. Vreau s-o împart cu dvs.
Prima informaţie: ULCERUL GASTRIC. Unii dintre dvs. au auzit ca ulcerul gastric este cauzat de stress, insa cu 50 de ani in urma noi medicii veterinari ştiam ca ulcerul gastric la porci apare din cauza bacteriilor.
Noi nu ne putem permite o operaţie costisitoare la stomacul porcului si chiar daca ne-am fi permis atunci cotletele dvs.. de porc v-ar fi costat 275 $ / 0,5 kg. Cu ajutorul medicamentului bizmar noi am putut preîntâmpina si trata ulcerul gastric la porci fara nici o implicaţie chirurgicala.
Noi aşa am si făcut si tratamentul ne costa aproximativ 5$ pentru un porc. Este o tratare cu ajutorul bizmarului, a altor minerale si tetraciclinei. Instituţiile naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri si ca poate fi tratat. Insa cercetătorii de medicina de obicei spuneau „ne arata un rezultat promitator care ar putea fi benefic”, iar acum institutele naţionale folosesc anume cuvântul „tratare” fara subantelesuri. Ei spun „tratata” prin metoda combinării mineralului bizmar si tetraciclinei. Celor care nu ştiu ce inseamna bizmar e suficient sa intre in orice magazin alimentar sau farmacie si sa cumpere cu 2 $ o sticluţa cu un conţinut de culoare roz. Acest produs se numeşte Peptobizmar. Aşadar folosind mineralul denumit mai sus puteţi trata ulcerul gastric. Si iarasi aveţi in fata o alegere: sa va trataţi cu 5 $ sau permiteţi sa va taie. Alegerea va aparţine.
In continuare, care-i a doua cauza a mortalitatii la americani? Da, este o boala inspaimantatoare: CANCERUL
In septembrie 1933 la Institutul Naţional Oncologic al Scolii de Medicina din Boston in urma urmăririlor bolnavilor de cancer s-a înaintat o declaraţie despre descoperirea dietei antimicotice. Deducerile au rezultat pe baza cercetarilor care se efectuează in CHINA . Ca regiune de cercetare a fost aleasa provincia chineza Xinai deoarece acolo s-a înregistrat cel mai înalt nivel de îmbolnăviri de cancer. Timp de 5 ani au fost cercetaţi 29.000 de oameni. Li se administrau vitamine si minerale in doze de doua ori mai mari decât normele recomandate la americani, adică, daca doza zilnica recomandata de Vitamina C era de 60 mg, bolnavii primeau 120 mg.
Alan Poll - omul căruia i s-au acordat 2 premii Nobel, spunea ca, daca vreţi sa preintampinati bolile cancerigene cu ajutorul Vitaminei C, atunci trebuie sa folosiţi 100 mg zilnic. Si iată rezultatele: Medicii care se opuneau acestei idei nu erau de acord cu Allan Poll sunt deja pe lumea cealaltă (sa le fie tarana uşoara!), iar Alan Poll traieste si petrece. El are 96 de ani, lucrează cate 14 ore/zi, 7 zile/saptamana, locuieşte la o ferma in California si preda la Universitatea californiana din San Francisco. Dvs. va ramane sa alegeţi: sa ascultaţi de sfatul medicilor decedaţi sau sa tineti cont de părerea dr. Poll. Aşadar e normal sa primeşti Vitamina C in cantitate dubla, Vitamina A in cantitate dubla. Nu se întâmpla nimic rău. La fel de important e sa primeşti si Zinc, Riboflavina, Molibden, Calciu, etc.
Insa o grupa de substanţe este extrem de importanta: Vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul. Aceste 3 elemente trebuie primite in doza dubla zilnic. Daca prin aceasta o sa aveţi numai 50 % beneficii, deja e bine. In grupul pacienţilor cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul timp de 5 ani mortalitatea in toate cazurile a scăzut cu 10%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi care erau condamnaţi la moarte au supravieţuit, iar in situatia bolnavilor de cancer care urmau sa moara si au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supravieţuit.
In provincia Xinai predominau bolile de cancer stomacal si al tractului digestiv. Dintre bolnavii care au luat parte la experiment au supravieţuit 21 de oameni din 100.
Si in acest caz medicul dvs trebuia sa va trimită aceasta informaţie, daca nu dorea sa-si asume răspunderea atunci putea măcar sa va informeze ca sa puteţi alege singuri. Din acest motiv un asemenea comportament fata de pacienţi mi se pare pur si simplu ridicol, iar pe de alta parte este o dovada a indiferentei din partea lor.
In continuare ARTRITA
Din septembrie 1993 in Institutul de medicina Harward si in Spitalul din Boston s-au efectuat tratamente cu proteine de găina asupra bolnavilor cu articulaţiile tumefiate in urma artritei. Erau selectaţi bolnavii cei a caror stare nu se imbunatatea in urma tratamentului medicamentos. Acestor bolnavi li se administrau injecţii de aspirina, mezotrixida, prednisolon, cortizon, diferite metode ale fizioterapiei. Unicul lucru care rămânea de făcut era intervenţia chirurgicala pentru înlocuirea articulaţiei. Atunci eu am spus ”Asculta-mă un pic, aceşti oameni au suportat dureri atât de mult timp si daca ei vor fi de acord sa sufere inca 90 de zile, doar 3 luni, eu voi face un mic experiment care ar putea sa-i ajute” Au fost de acord 29 de oameni. Aceşti 29 de oameni pentru care toate posibilitatile au fost epuizate, au fost supuşi următorului tratament: li se dădea in fiecare dimineaţa cate o linguriţa plina cu cartilaj de găina, maruntit, amestecat cu suc de portocale.
Toţi pacienţii erau sub urmărirea Scolii de medicina Harward. După 10 zile toate durerile si simptomele au dispărut; după 30 de zile ei isi permiteau deja cate ceva, iar după 3 luni funcţiile articulaţiilor s-au restabilit total.
Iar acum o sa radeţi un pic. Partea comica este legata de părerile doctorului care efectua aceste cercetări in şcoala de medicina din Harward. El a numit cartilajul de găina medicament deoarece o anumita premisa ajuta la tratarea bolii si ar trebui sa fie prescris de către medici.
Se putea observa cu ochiul liber ca creierul lui începea sa numere obsedant „….300 $ capsula si doar 25 de pacienţi ….” s.a.m.d.
Dar daca nu aveţi chef sa va complicaţi cu toate astea puteţi merge la farmacie sa cumparati direct produsul pe baza de cartilaj. Femeile cunosc foarte bine acest produs. Este folosit pentru întărirea unghiilor si a parului. Componentul de baza este cartilajul de vita, care la rândul sau este substanţa care imbunatateste si intareste considerabil cartilajul si oasele. Preparatul este compus din cartilajul si ligamentele cornutelor si daca dvs. o sa folosiţi cate o jumătate de linguriţa zilnic cu suc de portocale in corelaţie cu MINERALE COLOIDALE, pai sa stiti ca data viitoare când voi veni aici, veti urca pe scara si veti incepe sa mă pupaţi si sa ma strangeti in braţe, daca cumva va veti mai aminti de artrita.
Cine dintre voi a auzit de boala ALZHEIMER ? (dementa senila – cu pierderea memoriei). Acum toţi ştim de ea dar când eu eram copil aceasta boala pur si simplu nu exista.
Insa acum este una din bolile răspândite care apare la 1 om din 2. Datele sunt suficient de inspaimantatoare. Cum sa depistam si sa tratam boala Alzheimer in stadiu incipient la animale?
Imaginaţi-va ce pierderi ar avea fermierii daca scroafa ar uita de ce s-a apropiat de troaca? Din acest motiv in zootehnie de aceasta problema au început sa se ocupe inca cu 50 de ani in urma. Iar acest lucru il făceau cu ajutorul dozelor mari de vitamina E. Voi trebuia sa primiţi o scrisoare de la medicul dvs. in iulie 1992, deoarece Şcoala Californiana de Cercetare Stiintifica a Universitatii San Diego a inaintat un anunţ in 1992 precum ca vitamina E incetineste pierderea memoriei in cazul bolii Alzheimer. Si in aceasta problema ei au rămas cu 50 de ani in urma fata de medicina veterinara.
Poate de aceea ar fi mai bine sa mergeţi la un veterinar.
Iar acum spuneţi-mi va rog, cine dintre dvs. a avut aşa o problema neplăcuta ca PIETRELE LA RINICHI ? Da, iată ca vad câteva mâini ridicate. Bine. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine din calciul din „produsele care le foloseşti in alimentaţie”. De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. Cu 100 de ani in urma noi ştiam deja ca pentru a preîntâmpina apariţia pietrelor la rinichi la animalele domestice era necesar sa le dam cat mai mult calciu, magneziu si bor. Taurii, berbecii, bovinele pentru lapte au o astfel de anatomie ca atunci când se îmbolnăvesc de aceasta boala mor imediat. Insa la noi când apar pietrele la rinichi iţi vine sa mori de durere.
Noi ştim cum sa preîntâmpinam aceasta boala. Voi trebuia sa primiţi de la medicul dvs. o scrisoare inca din anul 1993 si in acea scrisoare trebuie sa se vorbească despre faptul ca, CALCIUL MICSOREAZA RISCUL DE FORMARE A PIETRELOR LA RINICHI.
Au fost studiaţi aproape 4000 de pacienţi, impartiti in 5 categorii. In grupul care primeau cea mai mare cantitate de calciu nu s-a înregistrat nici un caz de pietre la rinichi. Mai tineti minte, eu va spuneam ca medicii trăiesc pana la 58 de ani, iar noi oamenii de rând (pacienţii) pana la 75,5. Deci grupul de oameni profesionisti care va spun cum sa traiti si susţin ca voi nu trebuie sa folosiţi sare, cofeina, sa nu mancati unt, ci margarina, sa nu faceţi diferite prostii, mor la vârsta de 58 de ani, in timp ce oamenii in varsta de 120-140 de ani isi pun in cana de ceai o bucata de piatra de sare si beau cate 4 căni zilnic, adică folosesc cate 4 bucati de sare/zi, prepara mâncarea in unt topit in loc de ulei de măsline si trăiesc pana la 120 de ani. Oare voi o sa-i credeţi pe cei care trăiesc pana la 58 de ani? E alegerea voastră!
Si cu atât mai mult eu ii respect pe unii dintre ei. Intre aceşti oameni e doctorul Stupre Cartred. El are 38 de ani, este medic de familie si se ocupa de problema ANEVRISMULUI. Aceasta e tumefierea arterei slăbite din cauza pierderii elasticitatii ţesutului. In anul 1957 noi am aflat ca motivul aparitiei anevrismului este insuficienta de Cupru in organism. Noi atunci lucram asupra proiectului unde urmăream 200 mii de curci. Acestora li se dădea o raţie speciala in care erau incluse 90 de substanţe nutritive, in primele 13 saptamani murind exact jumătate. Mărind de 2 ori doza de Cupru in raţia alimentara, fermierii au crescut 500 mii de curci si nici una nu a murit din cauza anevrismului. Acest experiment a fost efectuat pe cobai pisici, câini, porci si alte animale. Si noi am ajuns la concluzia ca deficienta de cupru este motivul aparitiei acestei boli.
CHELIA TIMPURIE este primul simptom al faptului ca aveţi INSUFICIENTA DE CUPRU IN ORGANISM. Pielea devine mai ridata deoarece se dereglează elasticitatea ţesuturilor. Apar cearcăne la ochi, linii pe fata si incepeti sa semanati cu o pruna uscata. In afara de aceasta exista inca o problema cum ar fi DILATAREA VARICOASA A VENELOR, acest fapt datorindu-se dereglarii elasticitatii ţesuturilor, tot organismul începand sa atârne pe mâini, piept, burta, obraji. Si voi mergeţi la cosmetician ajungând la operaţie plastica. De fapt mai practic si mai sigur ar fi sa primiţi minerale coloidale.
Iar acum o sa va fac cunostinta cu un alt medic – Martin Carter. El a decedat la varsta de 57 de ani. El a primit titlul de vraci in Şcoala de medicina Harward si titlul de doctor in medicina in Yale. Când i-au făcut autopsia s-a dovedit ca moartea i-a fost cauzata de anevrismul aortei, el murind din cauza unui deficit de cupru. Si acesta avea urina nu prea „scumpa”.
Iată un alt exemplu: Un avocat foarte vestit din Detroit , Elen Djoree a murit la 44 de ani. Ea frecventa unul din cele mai moderne cluburi sportive (stiti acum toate femeile doresc sa aibă oasele cele mai rezistente cu puţine cheltuieli). Cu toate acestea ea tot a decedat din cauza anevrismului. După rezultatul autopsiei, simptomele aduceau aminte de paralizii sau hemoragii. Cauza acesteia este tot deficitul de Cupru. Si ea avea urina „ieftina”.
Sora este una din cele mai vestite personalitati ale medicinei din Boston . Cartile lui conţin diete pentru scăderea in greutate. El a scris aceste carti pentru cei in vârsta de 20 de ani si mai mici, insa el a murit la vârsta de 40 de ani. Aţi dori oare sa urmaţi exemplul si dieta acestui om? El a murit la vârsta de 40 de ani din cauza CARDIOMIOPATIEI, boala aparuta datorita deficitului de Seleniu. Unii fermieri vin pur si simplu la magazinul unde se vinde hrana pentru animale si cumpăra Seleniu injectabil sau pastile pentru animale ca sa preîntâmpine aceasta boala. Doctorul Stuart Burker, omul care a scris 5 carti despre produsele alimentare, a murit la vârsta de 40 de ani din cauza deficitului de Seleniu din hrana sa. Si el avea urina „ieftina”. Credeti-ma, voi puteţi sa preintampinati cardiomiopatia doar cu 10 cenţi/zi si daca nu stiti acest lucru sunteţi pur si simplu nişte prostuţi. Ce fel de oameni sunteţi voi daca nu doriti sa primiţi seleniu de 10 cenţi/zi ca sa va salvaţi propria viata?
Mulţi dintre voi poate o cunosc pe aceasta doamna ce se numeste Iheil Clark, in vârsta de 47 de ani, ea fiind cardiologul general al ţinutului Saint Louise. Ia ghiciţi din ce cauza a murit? A murit de la un atac cardiomiopatic. Si voi, cu siguranţa, aţi văzut nu o data, cum vacile care dau lapte pierd intens o cantitate mare de calciu, ling pietrele, oasele, se străduiesc sa rumege lucrurile străine, acoperişul grajdurilor. Aceasta se numeşte Panica. Unui fermier bun ii e necesar sa asigure raţia animalelor cu minerale, in caz contrar, ele pot sa mănânce întregul grajd. La oameni acest fenomen se intalneste des. Femeile gravide se diferenteaza, cum ştim cu toţii, prin aceea ca ele tot timpul doresc ceva. Inghiontindu-si soţii ele spun: ”Trezeşte-te, vreau inghetata cu castravete murat”. Acest fapt se întâmpla deoarece pruncul ia din organismul mamei mineralele de care el are nevoie.
Un mic sfat: uitaţi-va la mâinile dvs. si daca o sa vedeti pe ele pete de culoare roz aceasta denota deficitul timpuriu de seleniu. In cazul dereglării incepeti sa primiţi seleniu COLOIDAL timp de 6 luni. Totul va disparea. In acest timp de 6 luni o sa scapati definitiv de aceasta afecţiune. Daca petele vor disparea de pe exteriorul pielii înseamnă ca vor disparea si de pe organele interioare, creier, inima, ficat si rinichi.
Dar la care dintre voi este COBORAT NIVELUL DE ZAHAR din sânge cu aproximativ 10%?. Probabil aţi avut ocazia sa vedeţi copii care sunt innebuniti dupa dulciuri. Deficitul de crom si vanadiu duce la conţinutul scăzut de zahar in sânge. Daca nu vom acorda atenţie acestui fapt, atunci vor exista toate premisele pentru a se dezvolta boala cunoscuta de toţi sub numele de DIABET. In ceea ce priveşte deficitul de minerale din organism acesta se manifesta intr-un sir de cazuri (inclusiv de chelie la barbati) chiar la mulţi dintre cei prezenţi datorita deficitului de Plumb. Iar daca nu suplimentaţi acest deficit atunci începe sa cedeze timpanul urechii.
Urmează deficitul de Bor in organism. Femeile trebuie sa respecte si sa cunoască Borul. El ajuta la menţinerea in oase a calciului utilizat, preintimpina OSTEOPOROZA.. Borul ajuta la secreţia estrogenului, iar barbatilor la prelucrarea testosteronului. Daca nu utilizaţi o cantitate suficienta de Bor, voi doamnelor veti suferi foarte mult in timpul MENOPAUZEI, suportând toate consecinţele neplăcute ale acestei perioade. Iar barbatii in cazul neajunsului de testosteron, in genere, vor da de dracu’ deoarece ii paste IMPOTENTA TIMPURIE.
Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin PIERDEREA SIMTULUI OLFACTIV si SIMTULUI GUSTATIV, când barbatilor nu le place hrana preparata de soţie si se plang ca nu-i simt gustul: „Cum, eu am petrecut toata ziua la bucătărie ca sa prepar un prânz delicios si nici măcar nu mă saruti pentru asta?”, „Interesant, eu am intrat in bucătărie si nu am simţit nimic”. Aceasta se produce datorita insuficientei de Zinc.
In experimentele de laborator asupra animalelor s-a dovedit ca sunt necesare aproximativ 7 minerale pentru mărirea de 2 ori a longevitatii lor. Mai tineti minte ca eu va spuneam ca noi avem nevoie de 90 de elemente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi si 3 acizi graşi? Noi avem un noroc extraordinar deoarece plantele au capacitatea de a produce aminoacizii, vitaminele si acizii graşi de care avem nevoie. Plantele sunt in stare sa facă acest lucru. Noi trebuie sa folosim in hrana noastră 15-20 de componenţi de provenienţa vegetala zilnic, in proporţii echilibrate, corecte, pentru ca sa primim aceste 90 de elemente. Teoretic e posibil, insa majoritatea americanilor nu fac acest lucru. Americanul mediu socoate ca daca el a mâncat putini cartofi in forma de cips-uri, el a umplut norma leguminoasa zilnica. E necesar sa facem acest lucru corect. Aşadar neluand in seama faptul ca e posibil teoretic, practic, putini dintre noi primesc cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi in corelaţia necesara, in dieta noastră. Si de aceea, daca va e scumpa viata aşa cum e a mea pentru mine, a copiilor, a nepoţilor si voi trebuie, singuri, sa aveţi grija sa primiţi cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi. In caz contrar, daca nu veti face acest lucru, eu nu garantez ca veti trai pana la 120-140 de ani.
O alta istorie o constituie MINERALELE. Cu acestea e o istorie tragica deoarece vegetaţia deja nu mai conţine minerale sub nici o forma. Ele nu mai sunt de găsit in sol si nici in plante. Noi am pregătit pentru dvs. o copie a actului Senatului SUA, actul 264 din cea de-a doua serie al celui de-al 74-lea Congres. In el se spune ca, conţinutul de minerale in solul fermelor noastre este total sărăcit si de aceea roadele strânse de pe câmp, fie ele cereale, legume, fructe, nuci, etc., nu conţin minerale. Oamenii care nu folosesc aceste produse, capata automat bolile legate de insuficienta mineralelor si unica metoda de a preîntâmpina si trata- este aceea de a folosi in hrana suplimentele minerale. Aceasta se spune in actele semnate de Congresul SUA in anul 1936. S-a schimbat oare situaţia de astăzi spre bine? Nu. Nu e mai bine. Din păcate e mai grav. Iar cauza este in aceea ca fermierii imbogatesc solul numai cu natriu, fosfor si calciu. Trei componenţi in diferite corelaţii si echilibre. Si nimeni nu-l va obliga pe fermier sa adauge acolo 60 de minerale deoarece de ele nu depinde cantitatea roadei. De aceea, de fiecare data, când strângem roada, adică plantele care absorb din sol mineralele, din mulţi „founds” la fiecare acru vor lipsi aceste minerale din sol. Si daca voi puneţi înapoi 3 minerale dar luaţi 60 situaţia ne aduce aminte de contul dvs. din banca când puneţi lunar in cont 3 $ si luaţi 60 $. Va puteţi imagina ce se va intampla cu contul dvs.!
Eu va pot spune ca sănătatea voastră si a noastră este pe marginea prăpastiei, catastrofei, deoarece nu mai sunt minerale in solul nostru si de aceea: noi împreuna si fiecare in parte e răspunzător de sănătatea sa si de utilizarea mineralelor.
De multe ori sunt întrebat : „Dar ce făceau oamenii acum 1000 de ani când neavand ingrasaminte cu toate acestea trăiau mai mulţi ani? Si ce părere aveti despre egipteni, chinezi si hinduşi? Ei trăiau in jurul celor mai mari fluvii: Nil, Gange, Fluviul Galben ( China ) care practic se revărsa anual si inunda totul in jur. Si ghiciţi ce se întâmpla de fiecare data in timpul inundaţiilor? Apa aducea mal si nisip din munţi pe distante de mii de mile iar oamenii se rugau la Dumnezeu mulţumindu-le pentru inundaţii.
Regele Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare s-a casatorit cu o fetita de 12 ani, regina Cleopatra. Ea nici pe departe nu era o Elizabeth Taylor folosind cosmetica si ţoale scumpe. Era o creatura cu sanii plaţi, slaba, care nu se evidenţia prin sexualitate, senzualitate. De ce oare regele s-a casatorit cu ea? Deoarece in ţinuturile ei erau cele mai bune pământuri pentru cereale. Toţi ştiau ca soluri mai bune pentru cereale nu se găseau nicăieri in afara de Egipt, iar armata gigantica in frunte cu Alexandru cel Mare aveau de gând sa cucerească lumea. Era nevoie de faina extraordinara calitativ pentru ca soldaţii sa poată parcurge 20 de ore, sa lupte 6 ore si sa castige. Daca ei ar fi folosit cereale din soluri sărace in minerale, ei n-ar fi rezistat nici măcar 20 de minute si ar fi strigat :”Mama, ia-mă acasă!” Ei ştiau ca Egiptul este cel mai bun loc unde se pot găsi culturi de cereale. Inundaţiile asigurau solul cu minerale extraordinare si toate culturile mondiale au dat lumii aceasta arta si tehnologii care provin din aceste locuri. Ei mânuiau cu un mare potenţial mental datorita faptului ca hrana pe care o cultivau era bogata in conţinutul mineralelor .
Acum o sa fac următorul lucru: am sa iau câteva minerale. Doar câteva, ca voi sa aveţi idee despre aceasta, dar ceea ce spun se refera la toate mineralele, fara excepţie. Haide sa luam cel mai răspândit mineral: CALCIUL. Deficitul de calciu este cauza a 147 de boli diferite. Uneori aceste boli sunt denumite după numele oamenilor. Exemplu: Bill Spolzi – se intampla atunci când o parte a fetei dvs. se strâmba. Aceasta nu-i paralizie. Este doar pareza nervului facial. Aceasta stare este cauzata de deficitul Calciului in organism.
OSTEOPOROZA este boala care ocupa locul 10 ca mortalitate la populaţia in vârsta, aceasta boala fiind foarte costisitoare. Operaţia pentru înlocuirea colului femural sau articulaţiei coxo-femurala costa 35.000 $ si daca este nevoie pentru ambele solduri, atunci costul ajunge la 70.000 $. Este bine daca aveţi asigurare si nu va costa nimic.
Margaret Pich din Redford care a decedat la vârsta de 115 ani, daca tineti minte, a murit din cauza complicaţiei care a apărut in urma căderii. Animalele, din cate ştiu eu, nu au osteoporoza. Exemplu: aveţi in cireada 100 de vaci si in acest an nu aveţi nici un vitelus ca sa acoperiţi toate cheltuielile curente. Va deranjează acest lucru deoarece trebuie sa platiti pentru repararea gardului s.a.m.d. Nu aveţi vitelus ca vânzându-l sa primiţi bani gheata pentru a va acoperi cheltuielile. Sunaţi veterinarul si-i spuneţi: ”Ce se întâmpla? N-ar fi cazul sa scap de aceste vaci?”. Vine veterinarul si cercetează vacile si va informează ca vacile nu sunt de vina. Ulterior controlează taurul si trage o concluzie: „Problema e clara, taurul are osteoporoza. Cu aceasta articulaţie coxofemurala ii este complicat sa „discute” cu vacile”. Dar ca sa preîntâmpinam aceasta boala periculoasa trebuie sa-i dam fiecărui vitelus născut calciu de 10 cenţi zilnic si el niciodată n-o sa aibă osteoporoza.
Pentru profilaxia PARADONTOZEI si INFLAMAREA GINGIILOR dentiştii paradontologi va sfătuiesc sa spalati dinţii după fiecare masa.
Ca veterinar prin mâinile mele treceau sute de mii de animale, şoareci, şobolani, iepuri, câini, oi, porci, cai, lei, tigri, ursi. Ei nu suferă de bolile gingiilor, ei nu folosesc pasta de dinţi. Au câteodată un miros neplăcut al respiraţiei dar gingiile erau sănătoase. Cauza faptului ca in zootehnie noi nu ne întâlnim cu bolile gingiilor este aceeaşi: nu au deficit de Calciu.
In continuare, problema ARTRITEI. Daca mai tineti minte, noi am vorbit deja despre cartilajul de găina si gelatina. Artrita este cauzata in proportie de 85% de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
Artrita, osteoartrita, lumbago, reumatismul obişnuit – toate sunt cauzate de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
In continuare - HIPERTENSIUNEA ARTERIALA. Primul lucru care ni se recomanda de medici este sa scădem conţinutul de sare din dieta noastră. Toţi ştiu acest lucru deoarece tot timpul ne baga in cap aşa ceva. Dar sa ne amintim de vite. Primul lucru pe care-l face fermierul este sa introducă in hrana animalelor o bucata de sare. Nici un fermier n-o sa fie asigurat economic daca n-o sa adauge o bucata de sare in hrana animalelor domestice. El o sa moara pur si simplu când o sa vadă conturile de la veterinar, o sa-si iasă din minţi. Iar noua ni se propune sa credem ca acea cantitate de sare pe care o primim in pâinea de grâu, in salata, ne e suficienta. Nici in asta sa nu credeţi.
Va amintiţi medicul care a trăit pana la 58 de ani, va spunea „sa nu mancati sare, sa nu consumaţi unt”, iar acei care au trăit pana la 120 de ani foloseau si sarea si untul. Incercati sa faceţi alegerea.
Eu am luat un grup de control de 5000 de oameni cu hipertensiune si am dublat utilizarea de calciu zilnic, iar după 6 saptamani am oprit experimentul deoarece la 85 % din acest grup tensiunea s-a normalizat doar prin dublarea Calciului.
Când aceşti pacienţi care se tratau la medic, veneau la control, medicul spunea: „O, la dvs. tensiunea arteriala e in limita normala. Ce aţi făcut?” „Eu am participat la un experiment: am primit calciu in doze duble”- ii răspundea pacientul.
Următoarea problema: CONVULSIILE, SPASMUL. Va treziţi la miezul nopţii si nu puteţi sa miscati piciorul. Noi toţi am trecut prin aşa ceva. De obicei este deficitul de calciu.
In continuare urmează SINDROMUL POSTMENSTRUAL, o stare fizico-emoţionala, pe care o numim esterioctomie. In Institutul San Diego din California s-a propus sa se dubleze raţia zilnica de calciu si 85 % din simptomele emoţionale si fizice au dispărut de parca nici n-au fost.
Si ultima: DURERI IN REGIUNEA LOMBARA - 85 % din americani suferă de dureri in regiunea lombara, netinand cont de faptul ca lucrează in fata computerului, încarcă maşinile sau conduc autocarele. Este o mare tragedie americana. De fapt durerea lombara este osteoporoza vertebrelor, neavand nici o importanta daca are vreo problema cu discurile coloanei. Daca discul nu are pe ce sa se tina, vertebra se micsoreaza, distrugându-se. Mai ales daca aveţi deficit de calciu si cupru.
Ultimul lucru despre care vreau sa va vorbesc este DIABETUL.
Aceasta problema e ştiuta de fiecare. Este a treia cauza a mortalitatii populaţiei in vârsta in SUA. Aceasta boala da complicaţii serioase - orbire, dereglarea activitatii renale, bolile cardiovasculare de diferite nivele, ceea ce la rândul sau este o cauza a mortalitatii intre americani. Daca suferiţi de diabet longevitatea vieţii in medie este mai mica decât la acei care care nu au diabet.
In anul 1957 noi am aflat in domeniul veterinar ca diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul mineralelor. Aceste date au fost publicate in revista oficiala de prezentare a stiintei in instituţiile naţionale de sănătate unde se spunea: ”Diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul cromului si vanadiului”. Doar Vanadiul, conform datelor Universitatii Vancouver ale Scolii medicinale British Columbian e in stare sa înlocuiască insulina la diabeticii in vârsta. Sigur ca ele nu pot sa înlocuiască deodată insulina. Pentru mulţi oameni, procesul tine 4-6 luni, adică este un proces in etape, in timpul căruia trebuie administrata o cantitate de Crom si Vanadiu adecvata.
Eu personal am văzut cum lucrează acest proces asupra a sute si sute de pacienţi.
Ar fi perfect daca as reuşi sa va conving sa primiţi aceste minerale singuri si sa nu va bazaţi pe faptul ca ele vor intra in organism prin produsele alimentare, cu atât mai mult sa depindeţi de ceea ce este scris pe cutie, pachet sau recipient.
Exista 3 tipuri de minerale pe care ar trebui sa le cunoasteti:
1. MINERALE METALICE – sunt acele minerale care sunt prelucrate din categoria pietrelor. Ele se asimilează doar 8-12 %, iar când ajungeţi la vârsta de 25 – 40 de ani, asimilarea lor scade pana la 3-5 %. Este foarte rău daca voi primiţi ceva de genul calciu lactic in pastile, cate 1000 mg. Mulţi oameni folosind cate 2 tablete/zi vin la mine si îmi spun : „Doctore, eu am consumat mult calciu. Eu am auzit la emisiunea de la radio despre artrite si am consumat cate 2000 mg calciu zilnic, dar nu m-a ajutat cu nimic, chiar s-a complicat boala” Atunci il întreb: „Specificati-mi ce fel de calciu ati primit?” Imi răspunde: ”Gluconolactat de calciu sau calciu gluconic” Tocmai aici este greşeala deoarece doar 250 mg din acest calciu este calciu metalic, iar celelalte 750 mg sunt lactoza si zahar lactic. Si daca luam in considerare ca organismul dvs. asimilează doar 10 % din aceasta cantitate, deci 10 % din 250 mg inseamna 25 mg, iar daca ingeraţi 2 tablete voi primiţi nu 2000 mg ci 50 mg. Rezulta ca pentru a primi cantitatea necesara de calciu trebuie sa consumaţi 90 de tablete zilnic, cate 30 de tablete la fiecare masa. Si nu uitaţi si de celelalte 59 de minerale.
2. In anii 60 in gospodăriile producătorilor alimentari au început sa se folosească MINERALE CHELATIZATE. Aceste minerale sunt minerale metalice chelatizate cu aminoacizi, proteine sau enzime, care înglobează atomul metalic. Acest tip de minerale chelatizate au o putere mai mare de absorbţie, pana la 40 %. Acum, din aceasta cauza, producătorii alimentari s-au aruncat la aceasta idee.
3. A treia forma de minerale, sunt MINERALE COLOIDALE. Ele au cea mai înalta asimilare. Cred ca observaţi ca absorbţia ne interesează cel mai mult. Mineralele coloidale se asimilează in proporţie de 98 %, ceea ce depaseste de 2,5 ori asimilarea mineralelor chelatizate si de 10 ori mai mult decât cele metalice. Mineralele coloidale se găsesc numai in stare lichida si in particule foarte mici, de 7000 de ori mai mici decât globulele roşii (eritrocitele). Fiecare particula de mineral e încărcata cu sarcina negativa, iar invelisul pereţilor intestinului e încărcat pozitiv, formându-se astfel un câmp electromagnetic care concentrează aceste minerale in jurul pereţilor intestinului. Toate împreuna dau acel procent de 98 % de asimilare.
Plantele joaca un rol foarte interesant in formarea mineralelor coloidale. Ele transforma in ţesuturile lor mineralele metalice in minerale coloidale. Folosind aceste plante, noi aducem aceste minerale in organismul nostru si le folosim (asimilam). Dar aşa cum in sol nu sunt minerale metalice, plantele noastre, roadele noastre nu au in conţinutul lor o cantitate suficienta de minerale.
Toţi longevivii care au trait 120 –140 de ani au multe lucruri in comun intre ei. Ei toti trăiesc la altitudine de 8000 – 14.000 founds deasupra nivelului apei. Ei au anual doar doua dimineţi de precipitaţii si practic nu ploua, nu ninge de loc. Sunt regiuni foarte uscate. Cum fac ei rost de apa potabila si pentru irigatii? De la zăpezile din munţi care se topesc. Apa care curge de sub aceşti gheţari nu e la fel de curata si transparenta ca o apa arteziana. Daca umplem un pahar si ne uitam la la ea aceasta are o culoare alb-gălbuie sau alb albăstruie. Ea conţine de la 60 pana la 72 de minerale.
Raul Titi-Kaka este supranumit „laptele gheţarilor”. Locuitorii folosesc aceasta apa numai ca apa potabila, primind 8-12 % din capacitatea de asimilare a mineralelor. Dar ceea ce este mai important este faptul ca ei iriga solul cu aceasta apa an de an, recolta după recolta, generaţie după generaţie si nu au diabet, boli cardiovasculare, hipertensiune, artrita, osteoporoza, cancer, cataracta, glaucom, copii nou nascuti cu malformaţii, nu au închisori, nu au narcomani, nu au impozite, nu au medici si ei trăiesc 120-140 de ani fara boli. Ce credeţi despre importanta acestor minerale?

DE FIECARE DATA CAND INTR-O ZI NU PRIMITI ACESTE MINERALE VOI VA SCURTATI VIATA CU CATEVA ORE SI CHIAR CU CATEVA ZILE !!!!!!

Ganditi-va asupra acestei probleme si sa fiţi sanatosi !